Credite

PREZENTATOR Attila Peli
PRODUCATOR Hope Discovery
GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu / AVAMUV
ILUSTRATOR Andrei Ventel
TEXT Attila Peli; Lucian Cristescu
REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Transcript

În ultimele decenii, din plictiseală, din dorința de nou, dar mai ales din cauza eșecului creștinismului tradițional de a aduce un Dumnezeu viu către oameni, tot mai mulți creștini caută răspunsuri în religiile orientale. Iar Yoga este cea care se pare că a reușit să penetreze cel mai bine spațiul creștin, în special cel Occidental.

.Vezi mai mult

Este nou, este cool, este permisiv cu defectele mele, nu-mi cere decât o schimbare de suprafață, prin schimbari tangibile, realizabile, iar soluția, eroul, sunt tot Eu… În plus, are o componentă practică ce l-a făcut ușor de asimilat: Yoga ca și sport. Sălile de sport, parcurile, plajele s-au umplut de oameni care fac exerciții de Yoga. Însă lucrurile nu se opresc aici, ci urmează exerciții de respirație și meditație, pentru că Yoga nu este un sport, este o religie. Iar occidentalul, și mai ales românul, chiar dacă a devenit secular, este foarte reticent în a-și părăsi religia strămosească. Așa că noii guru occidentali, apăruți ca ciupercile după ploaie, au venit cu soluția: NEW AGE. Adică, o tocăniță de orietalism cu ceva condimente creștine, ca să păcălească gustul creștinilor care țin doar la forme. 

 

Dar este Creștinismul măcar puțin compatibil cu Yoga și religiile orietale? 

În primul rând creștinismul și orietalismul definesc punctul central al religiei, adică pe Dumnezeu, în mod fundamental diferit: în timp ce în religiile orientale Dumnezeu este o energie impersonală la care încerci să te conectezi pentru a ți-o însuși și exploata, iar în creștinism Dumnezeu este o persoană distinctă de tine,  față de care ai o relație de dragoste în supunere.

Apoi, în creștinism destinația finală este o afirmare plenară a personalității renăscute, pe un Noul Pământ, plin de viață, cum zice Biblia: ”Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. Și am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei (Apoc 21:1-2)…În mijlocul pieței cetății și pe cele două maluri ale râului era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea”. (Apoc 22:2-3). În schimb, în Yoga destinația finală este Nirvana, starea de  absorbire și de dezintegrare a individualității și a personalității, starea de neființă, adică echivalentul biblic al morții.  Oare nu este ciudat ca un om să ajungă să-și dorească ca destinație finală moartea, neființa?

În al treilea rând Yoga și religiile orientale promovează ideea reîncarnării, oferind șanse la nesfârșit celor nevrednici de Nirvana, în timp ce Biblia vorbește despre o singură șansă, pe care nu ai voie să o ratezi: ”Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar dupa aceea vine judecata, tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mantuirea celor ce-L așteaptă” (Evrei 9:27-28). Dacă într-adevăr există o singură șansă – viața aceasta, oare nu ar fi periculos să ne culcăm pe o ureche crezând că avem oricât de multe vieți la dispoziție? 

În plus, în creștinism binele și răul moral sunt absolute și disjuncte, neputând fi nici un amestec între bine și rău. În schimb, Yoga afirmă ca binele și răul sunt complementare, interconectate și chiar interdependente, după modelul yin-yang.

În al cincilea rând, Yoga disciplina spirituală a conectării cu divinitatea este medidația, în timp ce în creștinism este rugăciunea. Chiar dacă din exterior par la fel, este sunt fundamental diferite. În timp ce în meditație încerci să-ți golești mintea de gânduri și să comunici cu dumnezeul din tine, în rugăciune încerci să-ți umpli mintea de gânduri care vin de la Dumnezeu, care este o entitate separată și care îți vorbește în mod personal. 

În al șaselea rând, orietalismul stă pe legea Karmei, care este o absolutizare grosieră și negativă a legii cauzei și efectului în domeniul moral – sufletul care greșește regresează prin reîncarnare în forme inferioare de viață: porc, șobolan, furnică, etc. Dar oare cum ar putea o furnică să ia deciziile morale corecte ca să intre din nou pe spirala ascendentă a reîncarnării într-o formă superioară de viață? În schimb, în creștinism, pentru cel care greșește, legea cauzei și efectului, legea talionului, este întreruptă, de un principiu al iubirii divine, care se numește har, și pe care omul îl accesează prin credință. Biblia vorbește de un Dumnezeu care ”este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate. El nu Se ceartă fără încetare și nu ține mânia pe vecie. Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepsește după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” (Ps 103.8-13). Așadar în Yoga criteriul care mă recomandă este bunătatea mea, emanciparea mea din lumea aparențelor, iar în creștinism criteriul este bunătatea lui Dumnezeu.  

Și acestea sunt doar câteva dintre diferențele fundamentale. Dacă nu vrei să-ți scoți mintea și să o agăți în cui, nu ai cum să amesteci două filosofii religioase atât de diametral opuse. Yoga și creștinismul pur și simplu nu au aproape nimic în comun, iar încercarea de a le amesteca în New Age este o fraudă grosolană. Citește Biblia cu ochii tăi și nu lăsa ca niște guru auto-intitulați să arunce confuzie peste mintea ta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here