Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Stefan Pavel;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

În 2007, o editură americană a republicat cartea „Mitul lui Hristos”, de John Remsburg. Retipărirea volumului după un secol (1909) indică o revenire a ipotezei inexistenței lui Isus Hristos. Argumentul major este că niciunul dintre cei 41 de istorici ai sec. I până la jumătatea secolului al-II-lea nu amintește nimic despre Isus. Pentru a evalua corectitudinea acestei pretenții, vom investiga cele trei categorii de surse istorice:
Vezi mai mult

(1)   Sursele creștine: Evangheliile. Cartea Biblică Faptele Apostolilor, scrisă de Luca, o  carte general acceptată ca autentică și istorică, descrie călătoriile lui Pavel de la începuturi și până la arestul său în închisoarea din Roma. Întrucât Luca nu relatează nimic despre decapitarea lui Pavel, ce a avut loc în 65 d.Hr., documentul este datat înainte de anul 65. Evanghelia lui Luca, numită „cea dintâi carte a mea” (Fapte 1:1), trebuie să fi apărut înaintea Faptelor. Întrucât Luca citează din evanghelia lui Marcu, aceasta trebuie să fi fost scrisă înaintea Evngheliei dupa Luca, respectiv în jurul anului 50 d.Hr. Iar faptul că evangheliile sinoptice nu amintesc nimic de distrugerea Ierusalimului, arată că ele au fost scrise si puse in circulație înainte de anul 70 d.Hr.. Dacă tot ce relatează ele despre Isus ar fi fost o minciună sau o exagerare, discreditarea lor ar fi fost implacabilă și imediată. Însă ceea ce  constatăm in deceniile ulterioare, este dimpotrivă, o creștere a influenței și credibilității lor.

 (2)   Sursele iudaice:  Întrucât iudeii au fost și sunt cei mai afectați de persoana lui Isus Hristos, ei ar fi cei mai îndreptățiți să scape de umbra Lui, afirmând inexistența Lui istorică. Dar n-o fac. Talmudul amintește de 24 de ori de „Isus din Nazaret”, „Isus Nazariteanul”. Scrierile rabinice Îl denunță ca învățător eretic, ca magician, vindecător, amăgitor, fals mesia, păcătos, idolatru… dar Îl recunosc ca personaj real.

Istoricul evreu Josephus Flavius, în Antichități iudaice, anul 66, Îl prezintă pe Isus cu respect, ca „un om înțelept. Căci el a făcut fapte surprinzătoare și era un învățător dintre cei pe care poporul îi acceptă bucuros. El a câștigat de partea sa mulți evrei și mulți greci…Iar tribul Creștinilor, numiți așa după El, există până astăzi și n-a dispărut.”. El mai amintește despre Ioan Botezătorul și Iacov, pe care-l identifică drept „fratele lui Isus, numit și Hristos.”

(3)   Sursele păgâne:  Există cel puțin șapte mărturii istorice credibile timpurii, cu privire la Isus sau la evenimentele de după răstignirea Lui:

  • Mara Bar-Serapion (prizonier iudeu), după 73 d. Hr., deplânge uciderea regelui înțelept al iudeilor, care a dus la distrugerea Ierusalimului și la ruina lui Israel.
  • Phlegon – sec. II, citat de Iulius Africanus și Origen, consemna că pe vremea lui Tiberius Cezar, în timpul când Isus a fost răstignit, a fost o eclipsă totală de soare, de la ora 6 până la ora 9, deși era lună plină.
  • Cornellius Tacitus, anul 112 în Anale, când vorbește despre incendierea Romei de către Nero, îi prezintă pe creștini, ca urmași ai lui Christus, ajunși victimele prigoanei dezlănțuită de Nero, sub pretextul că ei ar fi fost incendiatorii.
  • Pliniu cel Tânăr, anul 112 , în Scrisori, descrie amănunțit cultul creștinilor, precum și torturile și moartea la care el însuși, ca guvernator, i-a supus.

XX§ Suetonius, anul 120, în Viața cezarilor”, amintește de expulzarea „iudeilor” din Roma, din pricina instigării lor de către Chrestus, numele latinizat al lui Hristos. La acea dată, creștinii erau confundați cu iudeii.

§ Lucian din Samosata, sec. 2, în „Moartea lui Peregrinus” ia în derâdere pe creștinii care se închină unui „sofist răstignit”.

§ Filosoful Celsus, anul 176 d.Hr., este citat de Origen în replica pe care acesta i-o dă,  în lucrarea ”Contra lui Celsus”. În  ea  se reproduce descrierea batjocoritoare făcută lui Isus de către Celsus.

Este greu de imaginat cum istoria laică a Imperiului Roman  avea să menționeze, la numai câteva decenii de la răstignire, pe Isus, un umil evreu dintr-o provincie marginală și nesemnificativă a imperiului. Și este cu atât mai remarcabil faptul că există atâtea surse variate, mai ales într-o chestiune pur religioasă a unei comunități disprețuite, a iudeilor. Un mit nu se naște în felul acesta. Și, mai ales, nu în lumea romană…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here