Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Maria Alexandra Mandoiu;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

Era o noapte urâtă de noiembrie, 1931, în Statele Unite. În salonul 21 de la parterul sanatoriului Battle Creek, un bărbat de 56 ani, deprimat, ședea pe marginea patului. Fusese sedat, dar tot nu putea să adoarmă. Gânduri negre îi blocaseră orice fereastră spre viitor. Cu simțământul că ștreangul îi sugruma respirația, se sculă, se duse la măsuță și redactă câteva scrisori de adio. Le puse în plic, le lipi. Apoi se culcă, în speranța că nu se va mai trezi niciodată.
Vezi mai mult

Omul nu era altcineva decât vestitul Jim Cash Penney, proprietarul lanțului de 1.400 magazine „J.C.Penney”. Își începuse cariera la 8 ani, ca băiat de prăvălie. Din economii și-a deschis o băcănie într-un cătun de mineri. Fiind cinstit, a câștigat încrederea clienților. Treptat, și-a dezvoltat afacerea. Îi ajuta însă și pe ucenicii lui să-și înceapă propriul business.

Marea Criză economică din 1929 l-a lovit în plin. Valoarea acțiunilor sale, de la 140 $, a coborât la 13$. Băncile îl strângeau din toate părțile. Ca să-și salveze onoarea, a vândut ce-a mai putut, și-a achitat datoriile până la ultimul cent, și a rămas coate-goale. Fiind prăbușit psihic și zdrobit de povara vinovăției, prietenii l-au internat la cunoscutul sanatoriu Battle Creek. După trei săptămâni, Jim Penney se simțea tot mai rău, la capătul funiei. Avea simțământul că toți, până și nevasta și copiii, s-au înstrăinat de el.

Neștiind cât e ceasul, a ieșit pe hol, ca să meargă la sala de mese. Era însă mult prea devreme. La bucătărie nu era nimeni. Dinspre capelă, un fir de cântec a ajuns la mintea lui, înfiorându-l. „Cântecul ăsta… îl cânta mama…” Mânat de un gol imens, Jim Penney a intrat încet în capelă. Refrenul cântecului era: „Eu nu te las… Cu nici un chip…  Eu nu te las!”

„Ceva ce nu pot explica s-a produs în mine”, povestea el mai târziu. „Aveam simțământul că eram ridicat din bezna imensă, spre lumină și căldură. Am strigat în sufletul meu: Doamne, eu nu pot face nimic. Vrei să ai Tu grijă de mine?”

cu onestitate: „Mă socoteam atotputernic, invincibil… Îmi permisesem ca puterea banului să mă ia în stăpânire…” Stând pe banca din spatele capelei, o perspectivă nouă i se profila în minte. „O voi lua de la început. Dacă Tu mă ajuți, voi face bani. Dar nu pentru mine, ci pentru cei trudiți și împovărați…”

…Ca prin minune, din ziua aceea, Jim a început să se înzdrăvenească rapid. Cu credință și speranță, a repornit afacerile de la zero. După cinci ani, era din nou pe val, cu o mențiune: cu cât investea mai mult în binefacere, cu atât îi mergeau lucrurile mai bine. Motto-ul lui din fiecare dimineți era: „Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:36)

Și au trecut anii… Jim Cash Penney a trăit 95 de ani și a fost activ până la moarte, în 1971. Cu peste 1000 de magazine active în Statele Unite, venitul lui anual era de peste 18 miliarde. Dar s-a ținut de cuvânt: Zecile de milioane continuă și azi să fie dirijate pentru susținerea a peste 100 de organizații caritabile.

Chiar dacă nu sunt milionar, ci om obișnuit, istoria lui Penney mă învață cel puțin trei lucruri: 1. Că lupta vieții se câștigă sau se pierde în minte. 2. Că lupta se câștigă doar atunci când Îl iei pe Cel atotputernic ca partener. Și 3. Că oricât de mare ar fi prăbușirea, nu există barieră în calea refacerii pentru cel care continuă să creadă! Rețeta este actuală. Și garantată.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here