Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu ; Dragomir Moraru / AVAMUV
ILUSTRATOR Teodora Bicescu
TEXT Lucian Cristescu
REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Transcript

Era anul 550 î.Hr.,  când Dumnezeu îi descoperă proorocului Daniel un nou vis profetic. Reluând  seria celor patru imperii din capitolul 2 – de data asta ca „fiare” – visul din capitolul 7 aruncă o bogăție de informații privind cursul Europei divizate. 

.Vezi mai mult

Daniel zărește ieșind din marea învolburată un leu cu două aripi de vultur. E  imperiul babilonian. . „Leul” și „vulturul”, vorbesc despre imperialism și mobilitate. Surprinzător, fiara cunoaște o transformare: postura de om și inima de om este o trimitere directă la convertirea lui Nabuconosor II, despre care vorbește capitolul 4.  

O a doua fiară răsare din bătaia națiunilor. E „ursul”, simbol perfect al imperiului  dual al Mediei și Persiei .  Are „trei coaste în gură”, pentru că afirmarea ei pe turnanta lumii se realizează prin cucerirea celor trei mari puteri ale vremii: Lidia (în 546 î.Hr.), Babilonia (539) și Egiptul (525).     

O a treia fiară, un leopard cu patru aripi și patru capete preia dominanța. Este  imperiul grec al lui Alexandru Macedon. Cele patru aripi afirmă iuțeala, iar cele patru capete – divizarea, după moartea lui Alexandru, a imensului imperiu între cei patru generali ai săi: Ptolemeu preia Egiptul; Casandru primește Macedonia și Grecia; Lisimah stăpânește Tracia și parte din Asia Mică; iar Seleuc – Anatolia, Siria și până în India. Istoria confirmă până la detaliu profeția lui Daniel.

Și iată, o a patra fiară înspăimântă privirile. Este atât de cumplită încât nu-și găsește aseamănare printre bestii. Este o monstru de coșmar, dotat cu accesorii și instinct de reptilă. Fierul dinților lui, teribila agresiunea deja descrisă în episodul anterior, cât și numărul coarnelor: zece !, câte degete aveau labele statuii, îl identifică cu împărăția de fier a Romei. Prin teroare și viclenie diplomatică, uzând de strategia diabolică „divide et impera”, Roma se ridică din anominat, reușind – între 264 î.Hr. și anul 30 î.Hr. – să subjuge Britania, Galia, Africa de Nord, statele elenistice, Pergamul, Asia Mică… iar pe celelalte state făcându-le „clientelare Romei”. Roma L-a răstignit pe Isus Hristos. Tot ea i-a ars ucenicii pe rug sau i-a aruncat în arene. După decretul lui Constantin cel Mare, creștinismul persecutat devine „religio licita”, apoi religie agreată de cezar. Treptat, biserica inundată de convertiri în masă, devine un instrument al imperiului metamorfozat, statul cezaro-papist. Visul lui Daniel nici nu face distincție între Roma păgână și Roma creștină pentru că de-a lungul antichității și apoi al Evului Mediu, „Roma” continuă să fie crudă, orgolioasă și intrigantă, tot cu inima de fiară și cu metodele Romei păgâne. Oricine i se opune, dar în special evreii, păgânii și așa-zișii „eretici” sunt destinați excluziunii și torturilor ei.

Pe cap, fiara poartă zece coarne. Coarnele sunt armele ei de apărare. Biblia le decodează: sunt zece împărați,  adică… zece structuri statale care apar pe teritoriul imperiului și devin adevăratele ei succesoare. Ele devin structura politico-militară pe care imperiul bisericesc le va folosi pentru a elimina orice fel de opoziție, politică sau religioasă, așa cum vom vedea în episodul viitor.   

Astfel, după anul 300 d.Hr., Europa devine o adevărată mare agitată. Slăbirea imperiului roman, pe de o parte, și invaziile triburilor germanice și turcice, de cealaltă parte, au provocat migrații masive. (Grafica trebuie să coloreze, pe o harta a Europei, spațiul ocupat de aceste triburi, apoi și schimbările ce survin… Se vor schimba culorile in acel caz!!)  În 409 Suebii, își stabilesc regatul în nord-vestul Spaniei.   În anul 418, Vizigoții, pun bazele unui regat germanic în Galia și Spania. Vandalii, în 439, se așează  în nordul Africii.  În 443 Burgunzii,  în Elveția de sud-vest. Alamanii, își stabilesc regatul în 470 în Germania de sud. Herulii întemeiază un regat chiar în Italia, în 476. Anglii și Saxonii întemeiază în Britania regatul din Kent, în 491.  În 493, Ostrogoții înfrâng pe heruli și devin stăpânii Italiei. Francii, în 508, pun bazele primului stat catolic occidental pe teritoriul Franței, . Ultimii, Longobarzii, invadează în 510  Italia de nord.. Cu excepția Francilor și a Anglo-Saxonilor, care erau păgâni, triburile germanice fuseseră inițial convertite la creștinismul arian, după care, din motive politice, au adoptat creștinismul imperial.  Aceste zece regate sunt cele 10 coarne din visul lui Daniel.  

Dar cel mai important lucru care se petrece pe capul teribilei fiare este apariția acelui corn mititel, cu totul deosebit de celelalte, când în momentul apariției lui sunt smulse trei dintre aceste zece coarne. Ce mister ascunde acest corn atipic, care-l face pe Daniel să se cutremure? Vom afla în episodul următor

DOCUMENTAR – Daniel 7 (a)

Capitolul 7 al cărții lui Daniel recapitulează istoria celor 4 imperii mondiale deja reprezentate în statuia din visul împăratului (Daniel 2), anume: Babilonia, Medo-Persia, Grecia și Roma. Dacă în capitolul 2, ele erau prezentate ca puteri economice și culturale, de data aceasta ele apar din perspectivă politică, sub înfățișarea unor bestii. 

BABILONUL – În ciuda ferocității și lăcomiei, leul înaripat are două caracteristici umane: postura și inima. După domnia de 38 de ani, plină de cuceriri, a lui Nabucodonosor II, „aripile leului” sunt smulse. Într-adevăr, urmașii lui Nabuco se străduiesc stângaci doar să-și mențină provinciile. „Umanizarea” leului arată nu atât către la virtuți, ci către slăbiciuni. 

MEDO-PERSIA – „Ursul”. Cirus cel mare reușește (550 î.Hr.) să se afirme ca hegemon al lumii antice. Modul inventiv al strategiilor lui este cel mai bine ilustrat în cucerirea străvechiului regat al Lidiei, cu capitala la Sardes, pe când acesta, sub regele Cressus, ajunsese în culmea gloriei (700-546 î.Hr.).
Cressus, nemulțumit de ascensiune lui Cirus, l-a atacat în toamna târzie a anului 547 î.Hr. în podișul muntos al Anatoliei. Confruntarea n-a dat niciunuia câștig de cauză. Iarna însă bătând la ușă, Cressus s-a întors, amânând confruntarea pentru anul următor și dând drumul mercenarilor. Cirus însă a acționat contra-intuitiv. Sfidând frigul și vijelia, l-a urmărit și l-a surprins în câmpia de sub zidurile capitalei Sardes. Contra-atacul cavaleriei lui Cressus a fost perturbat de mirosul greu al cămilelor lui Cirus. Caii, nefamiliari cu cămilele, au dat dosul, provocând haos, iar Cirus a repurtat o victorie zdrobitoare. Cressus a reușit să se retragă în Sardesul puternic fortificat. În numai 14 zile, însă, Cirus l-a cucerit, escaladând exact partea inaccesibilă a zidului, nepăzită de străjeri. Față de Cressus a dovedit mărinimie, lăsându-l rege, sub jurământul vasalității. Când însă Cressus și-a călcat cuvântul, Cirus l-a confruntat din nou și l-a ucis.

Perșii au continuat „să mănânce multă carne” (Daniel 7:5), fiind permanent ocupați cu reprimarea răscoalelor din provinciile cucerite și fiind într-un conflict continuu cu grecii și egiptenii.

GRECIA – Cele 4 aripi sugerează rapiditatea cuceririlor lui Alexandru Macedon, iar numărul 4 simbolizează amploarea expansiunii sale în cele 4 puncte cardinale. Moartea prematură (323 î.Hr.) a tânărului Alexandru de numai 33 ani, a lăsat imperiul pe mâna „diadohilor” – regenților – împotriva cărora s-au coalizat cei 4 generali ai săi: Ptolemeu, Casandru, Lisimah și Seleuc. După nenumărate lupte, în 301 î.Hr. generalii i-au înfrânt pe diadohi, împărțindu-și imensul teritoriu între ei.  

ROMA – este reprezentat ca un monstru de coșmar. După zdrobirea rivalilor zonali (cartaginezi, iliri, iberi și macedoneni), Roma a continuat să-și anexeze toate statele elenistice și Galia, și să-și subordoneze, ca „state clientelare”, tot ce mai rămăsese necucerit. 

CELE 10 COARNE – În scrisoarea către Heliodorus, Ieronim de Betleem, traducătorul Vulgatei, aminteste prin anul 400 de invazia triburilor barbare, enumerând 10 nații mai importante. Dintre acestea, s-au remarcat în special 

  • Vizigoții – Sub regele Alaric, cuceresc și jefuiesc de trei ori Roma (408-410 d.Hr.); 
  • Vandalii – Sub Genseric, în 455, intră neopuși în Roma și timp de 14 zile o jefuiesc.
  •  Francii – Regele Chlodwig (Clovis) se creștinează catolic și, în 508, pune bazele primului stat catolic occidental. Creștinismul francilor era însă atât de superficial încât, în 537, când au invadat Italia, s-au dedat la masacre teribile și au adus jertfe de femei și copii. După 750, francii se vor manifesta tot mai mult ca mâna dreaptă a papalității, sprijinind politica ei. 
  • Herulii – au întemeiat primul regat barbar pe teritoriiul Italiei, ceea ce marchează prăbușirea definitivă, în 476, a imperiului roman de apus. 
  • Ostrogoții – îi înfrâng pe herulii lui Odoacru (în 493) și constituie un întins regat cuprinzând Italia, cea mai mare parte a Pannoniei și Iliricul apusean. 

Înlăturarea de către trupele lui Iustinian a 3 triburi barbare (din totalul de 10), respectiv pe Heruli, Vandali și Ostrogoți, a condus la înălțarea scaunului papal drept unică autoritate și suveran de facto în toată Europa de apus.  

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here