Credite

PREZENTATOR Attila Peli
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Andrei Ventel;
TEXT  Attila Peli, Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Mihai Pitan
EDITARE Attila Peli

COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Transcript

Din pricina multelor derapaje ale bisericii, din ce în ce mai mulți oameni încearcă să-și găsească drumul spre cer fără să fie parte activă din Biserică. Există în Biblie cazuri de oameni care au găsit drumul spre Ceruri fără să fie parte din Biserică?
Vezi mai mult

Evangheliile ne relatează cel putin un astfel de caz. Este tâlharul de pe cruce, care cel mai probabil nu frecventa vreo adunare de credincioși înainte de a fi pironit pe cruce pentru nelegiuirile sale. Și totuși Isus îi promite că va fi mântuit, în urma cererii lui. Așadar, se poate să fi mântuit, doar prin credința în Fiul lui Dumnezeu, așa cum a făcut tâlharul. De fapt, Biblia nu condiționează obținerea mântuirii de nimic altceva decât de credința în Isus care a fost oferit de Dumnezeu ”pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața vesnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3.16-17).

Dar haide să ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă, prin minune, tâlharul nu ar fi murit pe cruce și ar mai fi avut zile de trăit. Oare ce ar fi făcut? Păi în primul rând s-ar fi lăsat de vechile lui obiceiuri rele, cum a făcut și Maria Magdalena și mulți alții. Pentru că odată ce Isus intră în viața ta, răul trebuie să plece. Iar al doilea lucru cel mai probabil ar fi fost să-și caute frații de credință ca să facă parte din aceeași comunitate, din aceeași biserică, cu ei. De unde știm asta? Pentru că asta a fost istoria bisericii primare: cei care credeau se adunau laolaltă și formau biserici. Să luăm ca exemplu istoria apostolului Pavel, numit pe atunci Saul. După experiența de convertire de pe drumul către Damasc, Dumnezeu îl trimite pe ucenicul Anania la el: ”Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat. … Saul a rămas cateva zile cu ucenicii care erau în Damasc” (Fapte 9.17-19).   

De fapt, Saul, ajuns apostolul Pavel, înțelegând însemnătatea comunității creștine, face în epistolele lui o paralelă extraordinară între Biserică și trupul uman. ”Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup… Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe… Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi” … pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, madularele lui.” (1 Corinteni 12.13-27). Iar în alt loc spune: ”Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului” (Efeseni 5.23). 

Această paralelă senzațională pe care Pavel o face, ne scoate în evidență câteva lucruri extrem de importante. În primul rând, ar trebui să existe o interdependență între membrii bisericii, exact ca între diversele părți ale trupului. De asemenea ele ar trebui să fie interconectate, într-o legătura neîntreruptă. Cum ai reacționa dacă ai vedea un picior singur sau o mână singură pe stradă. Probabil că ai intra în panică și ai suna imediat la 112. Pentru că locul unui picior sau al unei mâini este parte dintr-un trup, fiind de folos acelui trup. De fapt, exact acesta ar trebui să fie rolul Bisericii: să ne fim de folos unii altora pe calea credinței. 

Un al doilea lucru, poate chiar mai important este acela că Hristos trebuie să fie capul acestui trup. Adică El, capul, dă comenzile și trupul execută. Dacă un picior singur pe stradă te-ar înspăimânta, cu atât mai mult te-ar șoca un trup fără cap. Iar dacă trupul fără cap ar și merge pe stradă, probabil că ai leșina de groază. Din păcate, multe Biserici s-au desprins de capul care este Hristos și ”merg” singure pe stradă băgând groaza în oameni. Pentru că lucrul care îndepărtează cel mai mult pe oameni este o biserică al cărei cap nu mai este Hristos. Nu este suficient ca Isus să fie doar declarativ capul bisericii, ci trebuie să fie și în fapt. Însuși Isus îi mustră pe acei credincioși care umblă ca un trup fără cap: ”De ce-Mi ziceti: ”Doamne, Doamne!”, si nu faceti ce spun Eu?” (Luc.6:46). Cu alte cuvinte: dacă eu sunt Domnul, capul, atunci faceți ce vă spun eu.  

În concluzie, doar credința în Isus ne poate aduce mântuirea, dar este de folos să facem parte din trupul lui Isus, din Biserică, atâta timp cât ne asigurăm că ea îl are ca și cap pe Hristos, adică promovează învățăturile lui Isus și face faptele Lui.  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here