Credite

PREZENTATOR Attila Peli
PRODUCATOR Hope Discovery
GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu / AVAMUV
ILUSTRATOR Sorin Ilie
TEXT Attila Peli; Lucian Cristescu
REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021
[/expand]

Transcript

Când cineva vorbește despre păcatul de neiertat ne gândim la cele mai odioase lucruri cu putință: pedofilie, genocid, ucidere și torturare de copii, bătrâni și alte fapte odioase asemănătoare. Ne este greu să înțelem cum poate Dumnezeu să ierte astfel de oameni, pe care chiar și noi – chiar dacă avem fiecare păcatele noastre – i-am trimite direct în iazul cu foc spre nimicire veșnică.
Vezi mai mult

Totuși avem, nu doar consemnate în istorie, dar și astăzi multe cazuri de oameni care au comis cele mai detestabile atrocitați, și totuși au experimentat iertarea lui Dumnezeu și au fost transformați în oameni de cea mai înaltă ținută morală. 

Chiar Biblia ne relatează cazuri de acest fel. Unul dintre ele este cel a lui Manase, regele iudeu care ”a vărsat de asemenea mult sânge nevinovat, până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, afară de păcatele pe care le-a săvârșit și în care a târât și pe Iuda, făcând ce este rău înaintea Domnului”. După zeci de ani de crime oribile și de decadență greu de imaginat – mai mare ca a Canaaniților pe care îi cuceriseră, ”Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. Domnul a trimis împotriva lui pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus în lanțuri. L-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon. Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi. I-a făcut rugăciuni; și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăția lui. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu” (2 Cron 33.11-13). 

Un alt caz este cel al Apostolului Pavel – pe atunci numit Saul, care ”făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță…. Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, că, dacă va gasi pe unii umblând pe Calea credinței, atât barbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.” (Fapte 8.2, 9.1-2) Îndârjirea lui Saul fusese atât de mare încât, după convertire, ”ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.” (Fapte 9.26)

Este important de remarcat că atât Manase cât și Saul – viitorul Apostol Pavel, nu doar că făceau crime destabile, dar le făceau împotriva lui Dumnezeu, împotriva poporului său, împotriva bisericii Sale. Însă în bunătatea Lui, care este greu de înțeles pentru noi, Dumnezeu le dă o sansă să se căiască, și după ce o fac, îi iartă și îi transformă în exponenți ai binelui. În orice religie păgână zeii sunt extrem de ușor de ofensat, chiar și cu mici acte făcute inconștient. Însă acest Dumnezeu incredibil al Bibliei nu doar că este lipsit de orgoliul specific zeilor păgâni, ci dimpotrivă este dispus să treacă peste orice ofensă oricât de mare ar fi ea, chiar și omorârea Propriului Său Fiu: ”Tată, iartă-i căci nu știu ce fac” (Luca 23.34) spune Isus în timp ce gloatele care îl dăduseră la moarte îl batjocoreau. Și pe cei care s-au căit, i-a iertat.

În alt episod relatat în Evanghelii, Isus este acuzat de farisei că ar fi vindecat un om nu cu puterea Duhului lui Dumnezeu, ci cu puterea Diavolului. El, fără a se simți ofensat de acuzele lor, le spune: ”orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor” (Mat 12.31-32).  Iar Evanghelistul Marcu redă același discurs chiar mai clar ”Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veșnic.” (Marcu 3.28-29).        

Și iată că am ajuns și la ceea ce Biblia definește ca fiind păcatul de neiertat – și anume hula împotriva Duhului Sfânt. Acesta era păcatul cel mare al fariseilor. Cuvântul hulă este un arhaism, care se poate traduce și cu blasfemie, termen religios care are corespondent în limbajul laic în defăimare, subapreciere, desconsiderare, înjosire… Și de ce ar fi acesta păcatul de neiertat? Pentru că rolul Duhului Sfânt este acela de a lucra în mintea și în inima omului, de a-l convinge de păcatele sale și al împinge spre pocăință, care este de fapt singura cale de a obține iertarea păcatelor. Așadar acela care desconsideră lucrarea Duhului Sfânt și îi respinge influența în mod repetat, devine inconștient și nesimțitor în ceea ce privește păcatele lui, facându-le de neiertat. Cu alte cuvinte, păcatul de neiertat nu are treabă cu gravitatea păcatului – chiar și cele mai odioase crime putând fi iertate – ci cu insensibilitatea vizavi de păcatul comis. Și iată cum, păcate poate mici devin de neiertat pentru că nu ne căim de ele și nu le mărturisim cu toată inima. Astfel vom avea supriza că vor fi arhicriminali în Ceruri pentru că au primit iertarea în urma unei pocăințe adânci, iar oameni cuminței, cum erau fariseii și mulți dintre noi, cu păcate mai micuțe, vor fi absenți din Împărăția lui Dumnezeu. Tu ai păcate neiertate, chiar și mici? Nu desconsidera lucrarea Duhului lui Dumnezeu, ca să nu devină de neiertat. Lasă-te influențat de El și te va conduce prin procesul iertării și al curățirii.   

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here