Aboneaza-te
Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu

PRODUCATOR Hope Discovery

PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu

GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu / AVAMUV

ILUSTRATOR Diana Ivan

EDITARE Attila Peli

MUZICA Gabriel Brasov

CAMERA Daniel Scripcariu & Andrei Paraschiv

EDITARE SUNET Attila Peli

MULTUMIRI SPECIALE Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu

TEXT Lucian Cristescu

REGIA Attila Peli

COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Nanjing, 11 ianuarie, 1958. În aplauzele cadențate ale imensului amfiteatru, tătucul Mao-ȚeTung anunța solemn, la Congresul al 8-lea al P.C., „programul celui de-al doilea cincinal intitulat „Marele Pas Înainte” –  mirabilul plan prin care China avea curând să depășească economic Marea Britanie.

.Vezi mai mult

Programul său – ce avea să transforme China agrară în cea mai industrializată economie – consta în patru puncte radicale: 1. Ridicarea siderurgiei ca prioritate absolută. Aceasta însemna dislocarea de populații:  de la câmp, în centre industriale 2. Pentru asigurarea hranei acestor noi aglomerări urbane, cooperativele agricole aveau să fie comasate în „comunități populare” de până la 5.000 țărani, hrăniți în cantine ca să poată lucra 12 ore pe zi. Banii aveau să fie înlocuiți cu punctaje de merit. 3. Pentru stimularea producției agrare, era categoric interzis ca țăranii să-și cultive grădinile private, ca să se poată dedica total planului. 4. Toată națiunea trebuia mobilizată pentru distrugerea dăunătorilor. 

Planul era strălucit, dar nu pentru oameni. A-l contrazice pe marele Mao, era de-a dreptul sinucidere! Oficiali de la toate nivelurile s-au grăbit să „aplice” cincinalul. Încă din primul an, lucrurile s-au dovedit dezastruoase. Dar cifrele trebuiau să raporteze depășiri de plan, supraproducții, belșug, în timp ce la firul ierbii hrana începea să lipsească. Ca să-și scape pielea, oficialii au ghidat privirile lui Mao spre directiva cea mai vizibilă, așa-numita „Campanie contra celor 4 dăunători: Șobolanii, muștele, țânțarii și… vrăbiile. 

Spre deosebire de primii trei dăunători, vrăbiile – la îndemână – au devenit ținta urii de clasă, sub sloganul „Vrăbiile sunt animalele publice ale capitalismului”. Copii, femei și pensionari erau scoși în câmp sau în stradă, stârnind cu tinichele vrăbiile care, neaiavând unde să se odihnească, cădeau moarte la pământ. Cuiburile și puii erau stârpiți. Unități militare făceau aplicații trăgând în „bandele de hoți înaripați”. Radio Beijing raporta succesul efortului concertat a 3 milioane de soldați, funcționari, elevi care, inundând străzile Beijingului cu tot ce putea produce zgomot, au reușit să stârpească dușmanul de clasă. Mii de păsări au găsit refugiu pe teritoriul misiunilor diplomatice. Când ambasada Poloniei a respins cererea patrioților de a le permite să-și împlinească misiunea, gloatele au înconjurat ambasada și timp de două zile și două nopți au bătut din tobe, până când diplomații au trebuit să scoată cu lopețile mormalele de vrăbii moarte. Într-un singur an au fost stârpite un sfert de miliard de vrăbii. 

Iar efectul? Nori de lăcuste și divizii de omizi au devorat recolta și așa compromisă de strategia sinistră. Ca urmare, timp de doi ani, între 1959 și 1961, lumea a cunoscut cea mai mare foamete din istoria modernă: 45 de milioane morți, la care se adaugă 20 milioane de copii care n-au mai reușit să se nască. Mai mult decât victimele provocate de al Doilea Război Mondial. Un jurnalist își amintește că pe tot traseului autobuzului zărea cadavre întregi, umplând șanțurile șoselelor! Erau întregi, întrucât câinii fuseseră mâncați demult. În anii următori, guvernul a reabilitat vrăbiile prin importarea a 250.000 din Uniunea Sovietică. 

Analiștii au conchis că, pentru China, „Marele Pas Înainte” s-a dovedit a fi un dezastru…. Mă intrigă însă miopia acelorași analiști, incapabili să distingă dezastrele actuale pe care strategiile unor „pași mari înainte” le descarcă în contul omenirii. În ambiția de a optimiza natura pentru a împlini strategiile utopice ale liderilor lumii, se contestă pe scară globală ordinea așezată de Creator. Chimizarea agriculturii, modificările genetice, ultra-procesarea alimentelor, stricarea echilibrului ecologic… ca să nu mai vorbim de tehnologii super-sofisticate, toate degradează ireversibil pământul și ne afectează pe toți. Din nefericire, trendul merge cu sau fără voia noastră. Dar nu va merge la infinit. Căci stă scris: „a venit vremea să judeci… și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!”. (Apocalipsa 11:18).      

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here