Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Speranta TV
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Cristian Ion; Ruxandra Ion
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Andreea Paun, Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2019

Transcript

S-a întâmplat în Roma. Un microbuz cu număr de Calabria încetinește lângă trotuar, în timp ce ușa laterală se deschide. „Paulo!” Curios, un flăcău pletos se întoarce spre mașină. Până să prindă de veste, două perechi de brațe îl înhață, îl trag înăuntru și microbuzul pleacă în trombă.
Vezi mai mult

La 10 iulie, 1973, ora 17, John Paul III, nepotul miliardarului american John Paul Getty, a fost răpit de membrii grupării Ndragheta. Pentru eliberarea sa, cereau 17 milioane de dolari. Termen: 10 zile. Gândeau că flăcăul de 16 ani făcea paralele.

Numai că miliardarul nu gândea ca ei. Bătrânul John Paul Getty era vestit pentru calicia lui. În corespondență folosea doar plicuri uzate. De răscumpărare nici n-a vrut să audă. „Mai am alți 14. Dacă plătesc acum, va trebui să plătesc pentru toți…” Au trecut zile, săptămâni, chiar luni. Negocierile erau în impas.

În noiembrie, la biroul ziarului „Il Messagero” sosi un plic. În el se aflau: bucle din părul nepotului, o ureche și un bilet. „Asta e urechea lui Paul. Dacă nu trimiteți 3 milioane dolari în 10 zile, va sosi următoarea ureche. Cu alte cuvinte, vă vom trimite băiatul în bucățele.”

În fine, bătrânul a fost de acord să plătească doar 2,2 milioane – doar cât putea deduce din taxe. Pentru restul de 800.000, a fost dispus să-l împrumute pe fiul său, adică tatăl băiatului, cu o dobândă de 4%.  Odată cu plata, la 15 decembrie 1973, adolescentul a fost găsit viu, într-o clădire dezafectată din Lauria.

Cazul – larg mediatizat – a stârnit indignare pentru multă vreme. Pe drept! Ceea ce însă nu realizează poporul este că fenomenul Getty e doar vârful eisbergului, paroxismul unui fenomen comun care, de banal ce e, nici nu-l sesizăm. L-am putea descoperi doar dacă am estima valoarea copilului nostru pe scara priorităților. Pe ce poziție l-am așeza? Prioritatea a 3-a? A 5-a? Sau nici nu ne punem problema…

Un copil costă. Mai mult decât mâncare, îmbrăcăminte, jucării… El costă timp, energie, dăruire, suflet, sacrificiu de sine… cât „prioritatea nr. 1” a vieții. Pentru epoca noastră pragmatică, copilul a devenit un fel de povară, pentru că ne concurează interesele, confortul, profesia, succesul, posesiunile. Ne fură dreptul la viață. Dacă însă l-am aprecia prin ochii Creatorului, l-am vedea într-o cu totul altă lumină: ca un dar unic de la Dumnezeu, încredințat nouă pentru scurtă vreme, spre modelare. Iar dacă ne ordonăm prioritățile din perspectiva veșniciei, vom avea revelația imensei responsabilități de a fi părinte. Am pune totul la o parte și – pentru că șansa ne e dată odată în viață – am investi în copil sufletul nostru cu toate valorile nepieritoare, ca să ajungă un „fiu al lui Dumnezeu”. Alegerea stă pe umerii noștri. Și e urgentă: cât încă este copil, învață-l calea pe care trebuie sa o urmeze și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”. (Proverbe 22:6)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here