Crucea Roșie și Primul Premiu Nobel pentru Pace – Nimic Nou sub Soare

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Învestit pe loc cu grad de colonel, în 6 zile Arnold, cu oamenii săi, ia fortul prin surpriză și-l cucerește. În vara anului următor, 1776, anticipând planul britanicilor, Benedict Arnold ordonă construirea în grabă a 15 ambarcațiuni cu care se încumetă să înfrunte, pe lacul Champlain, puternica flotă engleză. Actul său, deși nebunesc și dinainte sortit eșecului, reuși să amâne avansarea flotei cu o jumătate de an, ceea ce practic a salvat revoluția.

În toamna lui 1777, trupele revoluționare trebuiau să blocheze, la Saratoga, calea redutabilei armate de mercenari germani și englezi, conduși de generalul Burgoyne. Acesta, încrezător într-o victorie facilă, își asigurase soldații săi că… de crăciun vor fi acasă. Washington încredință sarcina precautului general Gates, în subordinea căruia se afla ingeniosul Arnold. Gates – gelos pe genialul subaltern – i-a luat comanda pentru bătălia decisivă și l-a trimis la corturi. Dar Arnold n-a avut stare. Surprinzând de pe margine momentul critic, a pornit călare de la el putere, a intrat în rânduri și, cu sabia goală în mână, sfidând ploaia de gloanțe, a condus amonte asaltul, rupând liniile prusacilor și cucerind redutele britanice. Victoria adusă de Arnold a determinat pe Burgoyne să se predea împreună cu 6.000 de soldați. Acesta a fost momentul de cotitură al războiului anglo-american. Dar și pentru Benedict Arnold.

Având piciorul stâng zdrobit la Saratoga, în lunile lungi de convalescență, și-a depănat frustrările, neîmplinirile, invidiile altora… Nu era prima oară. De trei ori a încercat să-și dea demisia, nemulțumit de lipsa de apreciere și recunoștință din partea Congresului.

… Atras de farmecele unei fetișcane de 18 ani, Peggy, fiica unuia dintre liderii clanului reacționar, și căsătorindu-se cu ea, a găsit în resentimentele anti-revoluționare compensație pentru frustrările acumulate în cei trei ani de luptă. Și, cum mintea omului este maleabilă, Benedict Arnold a primit cu încântare oferta subterană din partea britanicilor de a fi colaboraționist. Prețul l-a stabilit el: 20.000 de lire. Serviciile sale urmau să faciliteze cucerirea punctului strategic, fortul West Point. Numai că… printr-o mișcare a destinului, omul de legătură britanic, maiorul Andre, a fost oprit de trei voluntari pe când se întorcea de la întâlnirea conspirativă cu Arnold. Și, măcar că avea acte acoperitoare, flăcăii aceia, căpoși, au ținut să-i facă o percheziție. În cizma lui au găsit planurile fortului și alte documente compromițătoare.

Aflând de arestarea lui Andre, Benedict Arnold, a reușit să fugă la englezi înainte de a fi prins. Washington a refuzat să creadă: Eroul – trădător?! Dar infamia sa, care a întrecut chiar și actul trădării, este că el însuși a cerut să lupte contra revoluționarilor. În fruntea a 1.600 de mercenari, a trecut prin foc și sabie așezări fără apărare, ba a și măcelărit pe patrioții care i s-au predat. Apoi, s-a refugiat la Londra, unde a fost primit… ca un trădător, cu răceală și oprobiu.

La 60 de ani, după patru zile de delir, Benedict Arnlold murea, strigând: „Puneți-mi uniforma americană în care am luptat. Vreau să mor în ea…”

: e unul din cei 12, care a stat cu Isus, a sorbit cuvintele Lui, care a făcut chiar și minuni în numele Lui… și care L-a vândut. Motivul trădării? O spune Solomon: „Mândria merge înaintea pieirii” (Prov. 16:18).  Este vechea problemă care ne bântuie pe toți: orgoliul, iubirea de sine, vechiul dușman care instigă dezbinări, naște frustrări, și schimbă reperele morale, capabil să transforme eroul într-o jigodie, ca în cazul lui Benedict Arnold…