Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu

PRODUCATOR Hope Discovery

PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu

/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu / AVAMUV

ILUSTRATOR Diana Ivan

EDITARE Attila Peli

MUZICA Gabriel Brasov

CAMERA Daniel Scripcariu Andrei Paraschiv

EDITARE SUNET Attila Peli

MULTUMIRI SPECIALE Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu

TEXT Lucian Cristescu

REGIA Attila Peli

COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

 

Poate vrei sa VEZI povestea incredibilă a lui Rasputin: https://youtu.be/AbeevbTHGsc

[/expand]

Transcript

Astăzi ocultul, cel care prin definiție ar trebui să fie dosit, ascuns, a ajuns în piața publică. Cum s-a întâmplat acest lucru?.

.Vezi mai mult

Era 2 decembrie, 1775. Aula Academiei de științe din München era ticsită de bărbați cu peruci albe. Veniseră să asiste la confruntarea dintre știință și religie: dintre preotul Johann Gassner, exorcist și vindecător, și doctorul vienez, Franz Anton Mesmer, inventatorul vindecării prin magneți. În față a fost așezat un simplu bolnav. Părintele și-a ridicat mâinile, a invocat pe Isus Hristos, apoi punând mâinile pe trupul bolnavului, a poruncit demonilor bolii să-i părăsească trupul. 

Franz Mesmer era un erudit al vremii. Cu doctorate în teologie, filosofie și drept, fusese fascinat de scrierile lui Swedenborg, contemporanul său. Cosmologia spiritualistă a acestuia l-a împins spre medicină unde-și simțea chemarea astrală. La 32 ani își dădea doctoratul cu teza: „Influența planetelor asupra corpului uman”, în care susținea că magnetismul lunii și ale planetelor cauzează bolile. La 34 de ani, norocul îi aduce în cale o văduvă bogată… cu 10 ani mai mare ca el, grație căreia își poate deschide un cabinet în Viena. Salonul lor este vizitat de Haydn, Mozart, Beethoven și alții… 

Acum, la întoarcerea de la München, Mesmer e chinuit de o dilemă. De doi ani, din 1773, de când aplica magneți la tălpile bolnavilor, crezuse că magnetul era sursa vindecării. „Și totuși, părințelul Gassner vindecă cu mâna goală, fără magneți! Deci…? Sursa vindecării nu e bucata de fier, ci magnetismul care iese… din mine.” Așa s-a născut teoria lui care susținea existența unui „fluid” magnetic misterios ce leagă planetele, obiectele și omul, al cărui flux continuu asigură echilibrul organismului. Bolile? Sunt doar rezultatul blocajului acestui fluid. El, vindecătorul, exercită un șuvoi de „magnetism animal”, cum l-a numit el, către bolnav. Acesta, căzut în transă, intră în convulsii cumplite ca la exorcism și… se curăță de blocaje. 

Dintr-odată, Mesmer este adorat de mulțimi. Toți, de la nobili la plebei, se bulucesc la cabinetul său. Și, pentru că nu mai face față, introduce tratamentul colectiv. În jurul unui hârdău de lemn umplut cu magneți și acoperit de un capac metalic, câte 20 de bolnavi se așează, și aplică pe locul dureros câte o bară flexibilă de metal ce iese din capac. Apoi își dau mâinile. Criza vindecătoare, declanșată de Mesmer se propagă de la primul până la ultimul. Spectacolul este terifiant: oamenii în transă țipă, se tăvălesc, râd isteric, țopăie, zac cataleptic, sau se aruncă în hârdăul magnetic…  Altă dată, sute de oameni se leagă cu odgoane de un pom magnetizat de Mesmer și criza nu întârzie!

În culmea gloriei, nenorocirea îl lovește. Luând-o s-o trateze pe frumoasa Maria Paradis, o adolescentă oarbă a cărei nașă este chiar împărăteasa Maria Tereza, Mesmer se încurcă cu ea, fără măcar s-o poată vindeca. Mânia curții, dublată de gelozia clanului medical îl obligă să lase Viena și nevasta și să fugă… la Paris. Curând, îmbrăcat într-un costum extravagant de magician, face furori. Parisul este la picioarele lui. Însăși Maria Antoaneta îi cere consultul. 

Ca să afle natura acesti puteri, regele Ludovic XVI ordonă, în 1784, alcătuirea unei comisii de investigare, formată din chimistul Lavoisier, inventatorul Benjamin Franklin și medicul Guillotin – părintele ghilotinei. La examinarea dublu-orb, doar vestea că doctorul s-ar afla în spatele paravanului face ca doamnele să intre în convulsii, fără ca Mesmer să fie în cameră. Altădată, ascuns după paravan, Mesmer se chinuie zadarnic să magnetizeze pacienta care, neștiindu-l prezent, continuă flecăreala. Abia când îi realizează prezența, cade jos, în spasme. 

Concluzia comisiei este: (1) că „magnetismul animal” în sine nu poate fi constatat, nici dovedit; (2) că e totuși o putere imaterială la lucru; (3) că această putere este legată nu de un fluid, ci de un medium uman; (4) că această imensă putere este condiționată de acceptul pacientului, dar este blocată de nevrerea omului; (5) și această putere este „sfioasă” și refuză să se manifeste în prezența unor sceptici. Sentința comisiei este că mesmerismul e periculos!

Discreditat, Franz Mesmer trebuie să fugă și… dispare în anonimat. Nu și influența lui. Căci în Franța, descipolii săi numeroși popularizează mesmerismul care devine elixirul tuturor bolilor fără ca, totuși, să facă lumea mai sănătoasă. Nici chiar Mesmer n-a fost în stare să scape de problemele urinare plus alte maladii, sfârșind ca orice muritor.

Mă gândesc: Cum toată această „pantalonadă” a putut să ademenească și să-și aservească întreaga societate occidentală, distinsă și cu rădăcini creștine milenare? Cum de intelectuali rafinați, ca Hegel, Fichte sau Schopenhauer – care au băut din ideologia lui Mesmer – n-au sesizat disonanța dintre legile cauzalității naturale și bizareriile paranormalului ? Mare adevăr este în zicala că: „Rațiunea este flexibilă la orice”… atunci când omului îi lipsește busola, „nordul”. Spunea Isus: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei 22:29)

Documentar: Caracterul bizar, absurd și hilar al exhibițiilor maestrului Mesmer se regăsește și în mărturiile de mai jos: „Am descoperit”, scria Mesmer, „că sunt în stare să magnetiez tot felul de obiecte pe lângă fier, și anume hârtie, pâine, lână, oameni, câini, pomi, scaune… practic tot ce ating.” În prezența prințului de Prusia și a alaiului, Mesmer întinde mâna și magnetizează un cal bătrân. Un alt martor povestește: „Într-o seară, d-l Mesmer împreună cu 6 persoane se plimbau în grădina prințului de Soubise. El a magnetizat un pom și la scurt timp, trei doamne au leșinat. Ducesa de Choiseul, singura trează, s-a agățat de pom fără să-l mai poată părăsi. Contele de Mons s-a prăbușit pe o bancă, iar domnul Angil era cuprins de spasme. Doctorul Mesmer i-a poruncit lacheului să adune trupurile, dar nici el nu se mai putea mișca din loc. Situația a durat o vreme considerabilă.” Chiar și un copil, cu puțină judecată și bun simț, înțelege natura malițioasă a „forței” dinapoia mesmerismului care-și găsește plăcere să înjosească până la grotesc demnitatea umană. Cu atât mai de mirare este aviditatea unor intelectuali de marcă de a asimila mesmerismul ca pe o descoperire a necunoscutelor de dincolo de realitate. Filosoful Georg Fr. Hegel a fost captivat de feonomul paranormal și Ocultism. 1817 – În „Filosofia spiritului subiectiv” – articolul din „Enciclopedia științelor filosofice în aspectele fundamentale”, Hegel se dedică paranormalului în detaliu, exemplificând Clarviziunea, Radiestezia… unde raportează fără urmă de scepticism despre un bărbat care era în stare să citească cu abdomenul. El mai deschide subiectul magnetismului animal descoperit de Franz Mesmer. Hegel argumentează că în cazul fenomenelor psihice, este implicată o stare alterată a conștiinței, în care spiritul se scufundă într-o condiție pre-rațională și se pierde în unitatea originală a tuturor lucrurilor (ca să înțelegi fraza, trebuie în prealabil să admiți paranormalul ca fundament al tuturor lucrurilor)… Hegel ne lasă să înțelegem că paranormalul constituie cel mai înalt nivel al spiritului, filosofia cunoașterii, care este în același timp o magie superioară. „Prin (această) filosofie”, scria el, „individul se poate elibera de bariera spațiului și a timplului, la fel cum se întâmplă în aceste stări psihice.” Hegel a citit mult despre mesmerism, precogniție, alchimie, vrăjitorie… În ultima perioadă a vieții sale, interesul lui Hegel pentru ocult și esoterism s-a intensificat. În „Mintea universală”, el scria: „Omul poate să se înalțe deasupra condiției naturale și să realizeze dumnezeirea prin religie și filosofie speculativă.” Surse: Glenn Alexander Magee: Hegel on the Paranormal: Altered States of Consciousness in the Philosophy of Subjective Spirit, 2008 Dr. Benjamin Franklin, Animal Magnetism – Report, 1831 Urte Laukaityte, Mesmerising Science, 2018. https://publicdomainreview.org/essay/… Lesley Frances Gray, Interdisciplinary Perspectives on Mesmer and His Legacy: Literature, Culture, and Science, 2018 Stefan Zweig, Tămăduire prin spirit, ed. Vatra (nedatat).

În tabloul de ansamblu, mesmerismul a servit ca etapă-cheie în mediatizarea paranormalului, ce va pune ocultul la dispoziția oricărui amator de mistere. Dar despre asta, în episodul următor. 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here