Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Diana Ivan
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Transcript

Era 15 octombrie, 1787. Sub privirile mulțimii de pe docurile Tamisei, nava engleză Bounty pornea spre larg, cu o misiune în insula Tahiti. Echipajul de 46 oameni, în majoritate sub 30 ani, se afla sub comanda tânărului căpitan William Bligh, cel care-l însoțise în ultima călătorie pe vestitul căpitan Cook. Secundul în comandă era tânărul locotenent Christian Fletcher, protejatul căpitanului.

.Vezi mai mult

Călătoria decursese relativ bine. Rareori atmosfera era tulburată de vreun conflict între severul căpitan și echipaj. La capătul unui an lung, corabia ancoră în Tahiti. Culegerea și încărcarea celor o mie de puieți de arborele pâinii, sarcină delegată locotenentului Fletcher, cerea luni de zile, fapt ce a constituit un prilej de aur pentru destinderea băieților în mijlocul tahitiencelor lipsite de bariere morale.

La 1 aprilie 1789, Bounty își ridica ancora spre casă. Dar reintegrarea băieților în disciplina cazonă întârzia, fapt pentru care căpitanul Bligh apelă la măsurile cele  mai serere: bicuirea. Și cum în ochii șefului, capul relelor trebuie să fi fost locotenentul, atitudinea față de el se schimbă și deveni paranoidă. În câteva săptămâni, nemulțumirea echipajului începu să ia forma rebeliunii. Ajuns la pragul disperării, Christian Fletcher se hotârî să acționeze.

În zorii zilei de 28 aprilie 1789, Fletcher și alți doi marinari pătrunseră în cabina căpitanului și-l legară. Ceilalți, înarmați cu muschete, au ținut pe loailiști la respect. După o scurtă consfătuire, rebelii au debarcat pe Blight cu alți 18 suporteri în șalupa cu velă, împreună cu hrană și apă pentru cinci zile. În mod nesperat, aceștia ajung totuși înapoi, în Anglia. În schimb, pirații s-au întors spre Tahiti. Aici însă puteau fi ușor descoperiți, așa că Fletcher hotărâ să plece în necunoscut. Dintre rebeli, doar 8 l-au însoțit, alături 20 de tahitieni, în majoritate femei.

Ocolind căile maritime, au dat de insulița nelocuită Pitcairn de 5 km2, absentă din majoritatea hărților, și s-au aciuit pe ea. Și-au construit colibe și, după ce au golit nava de tot ce putea fi folositor, i-au dat foc ca să i se șteargă urma. Cum apa și vânatul erau din belșug, primul an au trăit ca în rai. Dar felul în care se purtau cei 9 englezi cu băștinașele, ca și proprietatea lor, a creat tensiuni cu cei 6 tahitieni. În al patrulea an, tahitienii au măcelărit 5 dintre rebeli, inclusiv pe Christian Fletcher. A urmat răzbunarea femeilor în contul soților lor, ucigându-i pe toți compatrioții. După 10 ani de „paradis”, în 1798, mai rămăseseră doar doi englezi, John Adams și bolnăviciosul Young. Uriașa povară pentru soarta celor 9 femei și o droaie de copii a început să-i apese. Cotrobăind într-o zi prin cufărul căpitanului Blight, dădură de o Biblie mare. „Dumnezeu ne-a răspuns”, strigă Young și de îndată, cei doi s-au pus pe citit. Curând, și-au organizat mica lor societate după legile din Carte. În fața colibelor, au așezat o copie a Celor Zece Porunci. Au înghebat o capelă și au stabilit programul de închinare de dimineață și seară. Au organizat familiile și i-au învățat pe copii să citească și să scrie. După moartea lui Young, în 1800, John Adams a rămas patriarhul și preotul lor.

După 14 ani, în 1814, când două nave de război engleze au descoperit din întâmplare insula Pitcairn, au rămas uimiți să descopere o populație inocentă de 46 tineri și tinere creole, vorbitori de engleză, cu privirea curată care habar n-aveau ce este minciuna, furtul sau cearta. Transformarea cuibului de pirați într-o insulă a virtuții a avut un impact atât de puternic, încât în anii ce-au urmat, mai mulți englezi au vrut să se naturalizeze între pitcairnezi.

În animația globală de astăzi, în care se propune o Mare Resetare pentru o lume mai bună, episodul Pitcairn este o sursă de speranță. Însă istoria lumii ne arată că de multe ori s-a dorit un nou început bazat pe idealuri umane, care s-au dovedit mai tot timpul utopice. În schimb, singura metodă eficientă pentru renașterea unei societăți, metoda ce a dat roade pretutindeni în lume de-a lungul secolelor trecute, este cea dovedită în cazul piraților de pe insula Pitcairn. Anume:  redescoperirea Bibliei și asimilarea învățăturilor ei la nivel practic. Atunci vom avea o societate de  oameni ”Născuți din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac” (1 Pet 1.23)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here