Credite
PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Stefan Pavel;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA Gabriel Brasov
TEXT Lucian Cristescu
REGIA Attila Peli
Vezi mai mult
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020
Transcript
În volumul Dark Agenda, apărut în 2019, David Horowitz – fost mare militant comunist – demasca strategia anticreștină a politicii de globalizare, de dezrădăcinare a valorilor iudeo-creștine și înlocuirea lor cu ideologiile seculare. Apologeții noului trend privesc cu nostalgie spre societățile antice: spre Atena ca model de iluminare și democrație; si spre Roma ca model al justiției și al legii. Oare așa să fie? Să vedem ce ne spun faptele:
Vezi mai mult
Societatea antică. Familia antică ilustra dominanța bărbatului asupra femeii. Aristotel, în Politica, disprețuia femeia ca fiind inferioară bărbatului. Platon, în Timeu, socotea femeia având un suflet inferior. Ca proprietate a soțului, statutul ei era între sclav și omul liber. Ca replică la disprețul pentru femeie, homosexualitatea era privită ca forma cea mai nobilă de dragoste.
Lumea greco-romană era brutală. Mila şi compasiunea erau socotite emoţii patologice, contrare justiţiei. Platon, în Republica, propunea izgonirea săracilor şi a cerşetorilor. Abandonul și infanticidul fetițelor nu erau doar legale, ci chiar încurajate. Aristotel dorea chiar să se impună o lege în acest sens. După Cicero, „copiii cu diformități trebuie uciși”.
Munca era înjositoare pentru omul liber. „Cine muncește cu mâinile nu poate practica virtutea”, scria Cicero. Societatea greco-romană bazată pe sclavie era o societate de consum pentru o viață de huzur și lenevie.
Revoluția. Exact în perioada de maximă glorie a imperiului roman, un eveniment neașteptat cutremură establishment-ul, bulversând totul: de la ideologie, la orânduirea socială și la relațiile din familie. Este impactul generat de venirea lui Isus Hristos. Unda de șoc a învățăturii Sale, întărită de actul învierii Sale, mătură întreg imperiul, de la sclavi până în palatul cezarilor, până acolo încât consulul și vărul împăratului Domițian, Clemens Flavius, se convertește la creștinism împreună cu soția, motiv pentru care sunt condamnați la moarte.
În doar câteva decenii, modelul social începe să se redefinească. Femeia obține drepturi oferite până atunci doar bărbatului. Guvernatorul Pliniu cel tânăr este atât de scandalizat că două sclave erau înălțate în poziția de „diaconese”, încât le torturează și le condamnă la moarte. Porunca Hristică: „Iubiți-vă unii pe alții” (Ioan 13:34) a proliferat compasiunea creștinilor. Iulian Apostatul (361-363 d.Hr.) scria ofensat: „Acești galileeni nu doar că îi hrănesc pe-ai lor, ci și pe-ai noștri”. Evanghelia compasiunii determină creștinii să adopte mii de copii abandonați de către păgâni. Sclavii sunt tratați ca oamenii liberi. Doi dintre episcopii Romei, Pius și Callistus (cca 150 d.Hr), sunt scalvi răscumpărați. La convertirea ei, patriciana Melania (404 d.Hr.), eliberează 8.000 de sclavi. Este pentru prima oară în istoria civilizației când se manifestă caritatea. În 370 se înființează prima cantină pentru săraci și așezăminte pentru bolnavi, orfani și prostituate. Împăratul Iustinian (534-538) reformează din temelie Legea romană, aşezând-o pe baze creştine. El scria: „Totul să se judece după legea lui Moise şi a lui Dumnezeu.” Urmând exemplul școlii sinagogale, creștinii instituie sistemul educațional public. În 301, Grigorie scria regelui convertit al Armeniei: „Te sfătuiesc să rânduiești școli din loc în loc și să poruncești ca copiii să fie adunați și instruiți în scrierile pioase ale oamenilor înțelepți și buni…”
Din păcate, după secolul VI, odata cu botezarea în masă a popoarelor neștiutoare și neconvertite, o serie de învățături și tradiții păgâne își fac loc în teologia și practica bisericii, ceea face ca Biblia să fie marginalizată. Inevitabil, înstrăinarea liderilor bisericii de Biblie va împinge lumea timp de o mie de ani în cea mai neagră perioadă a ei – Evul Mediu. A fost nevoie de o nouă revoluție produsă de marea Reformă germană din secolul XVI, bazată pe același Isus Hristos, așa cum era descoperit pe paginile Bibliei. Atunci, în țările din nordul Europei au renăscut bunele valori ale primelor secole creștine, fiind exportate apoi în toată civilizația vestică. Tot atunci au fost puse bazele stiinței moderne. Experții în filosofia științei recunosc că știința modernă își are rădăcinile în cosmoviziunea creștină.
În timp ce toate concepțiile necreștine erau îmbibate de fatalism sau de iluzie, viziunea biblică a unui Dumnezeu rațional, care a ordonat universul după legi, a rânduit cauzalități cu efecte corespunzătoare, a propulsat omul în cunoașterea universului.
Așadar, ce-ar mai rămâne dacă am extrage din istorie orice urmă a numelui lui Isus? După sociologul american Rodney Stark, (în Victoria rațiunii, 2006): „…Cei mai mulți dintre noi n-am ști să citim, iar ceilalți puțini ar citi de pe manuscrise. Fără o teologie rațională, fără progres și egalitate morală, întreaga lume de azi ar arăta ca societățile dinainte de 1800. Ar fi o lume plină de astrologi, vraci și alchimiști, fără universități publice, bănci, fabrici, ochelari, piane… o lume de despoți, în care majoritatea copiilor n-ar supraviețui până la 5 ani și multe femei ar murit la naștere. Lumea modernă s-a născut doar în societățile creștine. Nu în Islam. Nu în Asia. Nu în societăți seculare.”
