Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Stefan Pavel;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

Procesul alcătuirii canonului Vechiului Testament are loc în secolul V î.Hr.. Întrucât „canon”  înseamnă  normativ, sau standard, grija pentru  deosebirea scrierilor inspirate  de cele neinspirate, i-a preocupat pe evrei de la Moise și până la Maleachi, ultimul profet.
Vezi mai mult

Paternitatea primelor cinci cărți ale Bibliei aparține lui Moise (Deuteronom 31:9.24). Cele mai multe cărți însă poartă numele celor care le-au scris (Iosua (8:31-34); Samuel (1 Sam. 10:25); David (Psalmii, cap. 23); Solomon (Proverbe 1:1); Isaia (30:8); Ieremia (36:32); Daniel (9:2); Ezechiel (43:11)…) De-a lungul secolelor, ele au fost privite cu respectul cuvenit autorității Celui care le-a inspirat.

După întoarcerea din exilul babilonian, cărturarul Ezra  a adunat aceste cărți într-un singur volum.  Aproximativ în anul 450 î.Hr., Ezra a convocat pe cărturarii și leviții de frunte în ceea ce s-a numit „Marea sinagogă”. Aceștia au  stabilit  să consfințească și să  fixeze canonul Vechiului Testament la cele trei secțiuni: Legea, Profeții și Scrierile, care cuprind cele 39 de cărți existente.

Pentru filtrarea sulurilor mai vechi sau mai noi existente în circulație, cărturarii lui Ezra au luat ca etalon „Tora”, sau „Legea”, respectiv cele cinci cărți ale lui Moise. Asupra autorității lor nu existau dubii, întrucât fuseseră scrise chiar în timpul Exodului, într-o vreme când intervențiile supranaturale ale lui Dumnezeu dădeau greutate învățăturilor transmise de El poporului, prin Moise. În procesul deosebirii cărților inspirate de celelalte, au fost stabilite patru criterii:

1/Cel mai important: să corespundă doctrinal cu Tora; Apoi 2/ să fi fost scrise până în anul 420 î.Hr., anul ultimului profet, Maleahi; 3/ să fi fost scrise în ebraică sau aramaică, nu în limbile diverse vorbite de evreii din diaspora; și 4/ să fi fost concepute pe teritoriul țării sfinte, Israel, sau în exil, dar nu în diaspora.

În consecință, toate scrierile, a căror doctrină nu se acorda perfect cu Tora, au fost lăsate deoparte și au fost declarate „apocrife”, adică scoase din sinagogă și dosite într-o cămăruță anexă. Două dintre ele au caracter documentar-istoric, iar una este o colecție de proverbe. Dar cele mai multe au caracter anecdotic, fiind parte din moștenirea folclorică.Este de ajuns să parcurgi doar scrierile Tobit, Bel și balaurul, sau cartea Suzanei de exemplu, și vei recunoaște din prima caracterul lor folcloric.

Isus Hristos insusi S-a referit la Canonul stabilit de carturarii lui Ezra, Vechiul Testament cum il numim noi, ca la Cuvântul lui Dumnezeu, singura autoritate neschimbătoare. În mod solemn, El declara că „Scriptura nu poate fi desființată!” (Ioan 10:35). Aceeași recunoaștere o acordă Canonului Vechiului Testament și apostolii (2 Timotei 3:15-17).

În 250 î.Hr., la cererea faraonului Ptolemeu II Filadelful, în orașul Alexandria din Egipt s-a început traducerea Vechiului Testament în limba greacă, traducere care a durat aproximativ 100 de ani. Este regretabil faptul că, traducătorii,  în cea mai mare parte provenind din diaspora, au inclus unele cărți apocrife în tezaurul scrierilor inspirate. Iar traducerile în  limbile latină, coptă, armeană le-au preluat ca atare, introducând cărțile necanonice între paginile Bibliei. Nici unele traduceri românești n-au făcut excepție.

După cucerirea Ierusalimului de către romani, în anul 70 d.Hr., rabinii și cărturarii care au supraviețuit dezastrului s-au întrunit în jurul anului 90 d.Hr., în localitatea Javne (numită și Jamnia). Ei au reînnoit atașamentul lor strict față de canonul Vechiului Testament, respectiv doar față de cele 39 cărți, jurând să rămână pe temelia pusă de Moise și de proroci.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here