Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Cristian Ion;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

Orașul Smirna, septembrie 1922 – chiar luna când se juca ultimului act al războiului Greco-Turc. După un debut victorios, de doi ani armata greacă bătea tot în retragere. La 13 septembrie armata părăsise pozițiile din jurul orașului Smirna, lăsând în urmă, la cheremul turcilor, 400.000 locuitori, majoritatea greci și armeni.
Vezi mai mult

Într-un act de răzbunare, turcii dau foc cartierului armean. Curând întreg orașul este cuprins de vâlvătăi. Mânată de flăcări și de atrocităile dezlănțuite, populația creștină se refugiază pe chei. Fâșia prea îngustă pentru sutele de mii face ca mulțimile să se împingă până  în mare. Disperați și neputincioși, așteaptă… Trec orele… Trec două zile, și salvarea tot nu vine!

Ciudat lucru: în port stau ancorate nave cu pavilion englez, american, francez, italian, japonez… Niciuna nu mișcă. Odată cu ruperea frontului, au primit consemn să nu intervină, ca să nu agraveze relațiile cu Turcia. Guvernul grec – aflat în defensivă – este paralizat.

Pe când țipetele și vaietele împânzesc atmosfera înecată de fum, un bărbat în haine civile, scund și contorsionat de tuberculoză, urcă în grabă pe nava grecească Kilkis. Este Asa Jennings, pastor metodist american, sosit abia de două săptămâni în Smirna.

„Caut comandantul! Sunt aici ca să trimit un mesaj guvernului din Atena”.

Intimidat, ofițerul  îl conduce în cabină. Telegraful țăcăne. „Dacă până mâine dimineață la ora 6 nu trimiteți 25 de vase pentru salvarea poporului, voi publica refuzul vostru până la capătul lumii!”

După ton, guvernanții deduc că ultimatumul vine din partea unui plenipotențiar. În grabă își dau acordul, sub rezerva asumării răspunderii totale de către americani, implicit coordonarea operațiunilor.

În cursul nopții de 14 spre 15 septembrie, Jennings își pune soția și cei trei copii pe un distrugător american și pleacă trasmițând celor rămași că se va întoarce după ei. Apoi, cu autoritatea de comandor, mobilizează cuirasatele americane să-l însoțească până în portul Mitilene. Acolo constrânge 25 de vase comerciale greceaști să se mobilizeze. Câteva vase aliate, prinzând curaj, li se alătură, inclusiv un cargo japonez. Și înainte ca să crape de ziuă, cu steagul american arborat pe vasul grecesc Kilkis, flota lui Jennings pornește într-una din cele mai mari operațiuni de salvare.

Pe când zorile destramă noaptea, un urlet de bucurie smuls din 350.000 de piepturi ajunge până pe puntea vasului amiral. Pe chei, furnicarul revigorat întinde miile sale brațele spre ajutorul nesperat. „Vine salvarea! Ura! Suntem salvați!”

7 zile și 7 nopți fără odihnă, flota coordonată de Jennings evacuează muribunzii în porturile grecești. Iar în ziua când creștinii urmau să fie deportați în lagărele de exterminare, nici un picior de creștin nu se mai găsea în Smirna.

Epopeea lui „Jennings din Smirna” mă face să savurez anticipat apogeul planului de salvare revelat în Biblie, atunci când în clipele de maximă agonie a unui pământ aflat în pragul autodistrugerii,  promisiunea făcută de Isus celor care Îl așteaptă: „Mă voi întoarce și vă voi lua cu mine!” (Ioan 14:3) se va împlini. Nu există dubii !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here