Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Diana Ivan;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

India, 1960. Manji Dașrat era la câmp, așteptând să-i vină nevasta cu prânzul. Ca să ajungă de-acasă până la el, femeia trebuia să treacă peste muntele Ghelor care despărțea satul lor de restul lumii. Trecuse de ora 2… Trecuse de 3… Într-un târziu, cineva îl strigă din munte. „Hei, Manji! Vino degrab! Nevastă-ta a căzut. E rănită”. Îngrozit, bărbatul dădu fuga. Când ajunse sus, o zări pe Falguni prăvălită de partea cealaltă, sângerând. Lunecase pesemne de pe potecuța șerpuitoare și lunecoasă. Fiind gravidă în luna a șaptea, căzătura o răni grav. Cu greu, Manji reuși s-o care cei 70 km, ocolind muntele, până la spital. Era prea târziu. În agonie, Falguni născu prematur copilul și muri. Zdrobit, de pe buza mormântului, Manji privi muntele și își sopti o juruință…
Vezi mai mult

De-a doua zi, Manji Dașrat luă dalta și ciocanul și se puse pe treabă. Era hotărât să taie muntele și să deschidă drum către ogoare și lume. Voia ca nimeni să nu mai sufere, cum a suferit el. Din zori și până la prânz, bărbatul lucra pământul. Iar de la prânz și până noaptea, lovea muntele cu dalta și ciocanul.

„Ce? Să taie muntele? E nebun!” Din când în când încercau sătenii să-l aducă la realitate. Luat în râs de toată lumea, Manji își continua munca lui sisifică, zi după zi, an după an… fără ca rezultatele să se arate. Deranjați de nebunia omului, oficialii s-au sesizat. L-au băgat chiar la arest. Și ar fi stat mult și bine, dacă, în mod providențial, n-ar fi intervenit un jurnalist, pledând în fața poliției și eliberându-l.

Trecuseră mai bine de 16 ani. Când însă unii au văzut muntele despicându-se și făcând încet loc unei trecători, au început să ia treaba în serios. Au început să-i aducă apă, hrană, ba chiar și unelte.

Și iată că în 1982, la capătul a 22 de ani, dârzenia lui Manji a biruit, deschizând o șosea de 110 m, lată de 9 metri. Eforturile unui singur om au scurtat dinstanța dintre sat și orașul Gaia, de la 30 de km, la numai 3. Acum copiii puteau merge ușor la școală, iar muncitorii la lucru.

Odată treaba isprăvită, lumea și-a schimbat atitudinea. În locul batjocurii, au venit aprecieri. Prea târziu, însă, treaba era deja făcută. Isprava lui a ajuns cunoscută la nivelul guvernului local. În 2006, cu un an înaintea morții, Manji Dașrat a fost propus pentru o înaltă distincție. Post mortem, s-a bătut chiar un timbru cu chipul eroului.

La urma urmei, cine era Manji? Ce platformă academică, economică sau socială, îl propulsa? Niciuna. S-ar zice că ceea ce a transformat un simplu țăran într-un simbol al măreției umane a fost dârzenia, perseverența, curajul. Nu e chiar greșit. Dar aceste calități izvorăsc din altceva, fără de care ambiția e doar un foc de paie. E viziunea – în care omul își poate investi toată credința și ființa. De aici încep marile realizări: din credința că idealul poate deveni realitate.

Nu contează că ești un simplu om. Nu contează că ești singur. „Adevărat vă spun”, zicea Isus: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acesta: „Mută-te de aici – colo. Și s-ar muta!”    (Matei 17:20)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here