Aboneaza-te
Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu

PRODUCATOR Hope Discovery

PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu

GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu / AVAMUV

ILUSTRATOR Diana Ivan

EDITARE Attila Peli

MUZICA Gabriel Brasov

CAMERA Daniel Scripcariu Andrei Paraschiv

EDITARE SUNET Attila Peli

MULTUMIRI SPECIALE Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu

TEXT Lucian Cristescu

REGIA Attila Peli

COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Singapore, 1942. Era duminică, 15 februarie. Pe fontispiciul hotelului Raffles, flutura steagul japonez. Fortăreața britanică a Asiei, apărată de 90.000 de militari, a fost cucerită de numai 23.000 de japonezi, în doar 7 zile, cauzând Angliei cea mai umilitoare înfrângere din istorie.

.Vezi mai mult

Peste 1 milion de civili au fost masacrați… iar 100.000 duși ca să construiască faimoasa cale ferată Siam – Burma, prin teribila junglă de pe valea râului Kwai. 

Cu puțin înainte de dezastru, căpitanul Ernest Gordon de 24 ani, împreună cu 9 scoțieni, reușiseră să părăsească insula într-o prăpădită barcă pescărească cu velă, cu destinația Ceylon. Gordon, absolvent de filosofie,… agnostic, pornise în război cu complexul superiorității engleze, cu perspectiva victoriei. Acum, după 8 săptămâni în largul oceanului, deprimat și chinuit, se încuraja la gândul salvării apropiate. Dar la doar 50 mile de Ceylon, au fost reperați de un vas japonez. Luați prizonieri, au fost aruncați în lagărul morții de pe râul Kwai. Cu doar un pumn de orez pe zi, deținuții lucrau zi lumină în condiții teribile de junglă. Cei neputincioși erau pe loc trecuți prin baionetă sau decapitați.

În campus, tortura și foametea instaurară mentalitatea supraviețuirii: „fiecare pentru sine”. Toți furau  ce puteau, hrană, efecte… până într-o zi… când s-a aflat că un deținut voinic, mânat de compasiune, zile la rând și-a dat hrana și pătura colegului său muribund. Bolnavul și-a revenit, dar voinicul a murit emaciat de foame. Curând un al doilea eveniment a zguduit lagărul. Întorcându-se seara de la muncă, la un post de control s-a constatat că lipsește o sapă. „Cine a luat-o!” urlă ofițerul agitând pistolul. În front nu mișca nimeni. „Dacă nu se anunță hoțul, vă omor pe toți!” Atunci un camarad ieși în front. Smulgând o sapă, japonezul se năpusti asupra amărâtului și-l ucise în bătaie. La următorul post de control, s-a constatat că de fapt, nu lipsea nicio sapă… iar colegul lor se jertfise pentru salvarea celorlalți. 

Tot pe-atunci, Ernest Gordon, epuizat de difterie, beri-beri, malarie, febră tifoidă, desinterie, paraziți intestinali și malnutriție… fu cărat în morgă, și lăsat să moară printre cadavre. Spre mirarea tuturor, doi camarazi, un protestant și un catolic, veneau și zi, și noapte să-l îngrijească spălându-l, pansându-i rănile și hrănindu-l cu mâncarea lor. Unul chiar își vânduse ceasul ca să-i procure medicamente. Sacrificiul lor i-a provocat agnosticului Gordon revelația supremă. Vindecat împotriva tuturor predicțiilor, Gordon s-a întors între semeni, vorbindu-le despre Dumnezeul care face minuni. Împreună cu cei doi prieteni, a înființat o clasă de studiu a Bibliei. Prizonierii l-au desemnat capelanul lagărului. Treptat, legea junglei făcea loc omeniei. Cărți uitate au fost scoase din ranițe. Cei cu pregătire au format cercuri de istorie, filosofie, matematică, științele naturii și chiar de limbi străine… Seara, în jurul capelei din bambus, lagărul devenise o universitate. 

După trei ani de torturi, la 15 august 1945, au sosit eliberatorii. Când aceștia i-au văzut în ce hal se găseau, au vrut să-i împuște pe toți japonezii. Dar au sărit deținuții: „Fără violență! Fără răzbunare!”  

Zdrobit de empatia prizonierilor, ofițerul Nagase Takași, tălmaciul lagărului, a inițiat în Japonia o campanie pentru penitență și reconciliere. Abia după 50 de ani, în 1995, oficialii au acceptat să participe la o ceremonie de împăcare pe locul fostei tabere. Printre puținii supraviețuitori era și fostul căpitan Ernest Gordon, la data aceea capelan al universității Princeton.  

Noi?… Nu suntem nici în război, nici într-un lagăr. Dar suntem toți prizonierii aceleiași jungle, în care toată lumea se supune aceleiași sentințe: „Peștele cel mare înghite pe cel mic”. Istoria lui Ernest Gordon răstoarnă această lege infamă și ne convinge de trei lucruri: (1) că toți ar fi pierit sub tirania egoismului, întâi prizonierii, apoi și japonezii sub gloanțele eliberatorilor, dacă n-ar fi fost schimbați, prin altruism; (2) că iubirea poate schimba jungla în paradis, oricât de neagră af fi ea; și (3) că supraviețuirea, atunci și acum, o garantează doar dăruirea de sine și împreuna simțire cu aproapele. „Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mântui.” (Luca 9:24)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here