Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Diana Ivan;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

Zurich, Februarie, 1916. În modestul apartament din Spiegelgasse 14, doi bărbați în exil ședeau în preajma unui samovar, prinși într-o dezbatere fierbinte. Un tânăr revoluționar  încerca să-l convingă pe bărbatul de 46 ani că, pentru victoria socialismului, nu era destul ca proletariatul să preia conducerea statului capitalist, ci trebuia să-l dinamiteze total și să creeze un stat nou. „Mă înțelegi, Vladimir Ilici? Trebuie… „dictatura proletariatului! Violență!”
Vezi mai mult

Sorbind din ceai, Lenin dădea din cap dezaprobator. „Te înșeli, tovarășe Bukharin… Fără o tranziție, nu reușim”.

La numai un an, în aprilie 1917, Lenin părăsea grăbit Elveția. Primise vestea că în Rusia fumega a revoluție și el trebuia s-o ia de coarne și s-o ducă spre victorie. În fața evenimentelor, Lenin realiza că „băiatul de aur”, Nicolai Bukharin, avusese dreptate: trebuia dictatură. Bukharin, educat, cu minte sclipitoare, devenea ideologul bolșevismului.

Situația în Rusia țaristă era deplorabilă. Criza devora toate domeniile. Pe front, armatele țariste pierdeau bătălie după bătălie. Economia era praf. Revolte populare izbucneau în orașe, ca și la sate. Țarul abdicase, iar guvernul provizoriu era cu totul depășit. În vacuumul de autoritate, bolșevicii pun mâna pe putere. În noiembrie 1917, Lenin aplică strategia lui Bukharin, după care „statul este o instituție menită să exercite violență în interesul poporului.” Și Lenin decretă 1) Cenzura presei; 2) Desființarea jusiției și înlocuirea ei cu tribunale populare; 3) Reformarea armatei; 4) Anihilarea brutală a tuturor fracțiunilor politice nebolșevice, inclusiv anihilarea celor critici din propriul partid.

În 1918, Lenin trimite armata 1) să lichideze chiaburimea; 2) să confiște grânele de la țărani și să reprime sângeros orice revoltă. 3) Apoi naționalizează băncile și toată industria; 4) Înființează Ceka – poliția secretă, mandatată cu puteri discreționare. În doi ani, Ceka devine cea mai puternică instituție în Rusia sovietică, cu un activ de peste 140.000 indezirabili și oponenți uciși.

În 1919, Ceka înființează Gulagurile: în câteva luni are 84 lagăre cu 50.000 deținuți. Lenin însuși supraveghează listele și recomandă nume de adăugat, chiar dintre camarazi.

În 1920, Războiul civil se încheie, lăsând în urmă 12 milioane de victime.

În 1921, foametea cumplită, rezultat al rechizițiilor forțate și demotivării țărănimii, produce inaniție, revolte ubrane și rurale. Armata Roșie le stinge: 5 milioane de morți. Din Kremlin, Lenin ordona: „Numește trei oameni cu puteri dicatoriale și organizează de îndată teroare în masă: împușcă și deportează”. Atrocitățile bolșevicilor aproape că depășesc ingeniozitatea inchiziției: zeci de protestatari sunt legați de scânduri și băgați de vii în furnale.

Hotărât să anihileze orice reper al statului capitalist, Lenin atacă stâlpul central: creștinismul. Mai întâi: morala. Se decretează desființarea familiei, liberalizarea sexului, legitimizarea căsătoriilor gay. Rezultatul? În 1923, jumătate din toți copii erau bastarzi. Pe tărâm eclesiastic, desființează toate mănăstirile și o mulțime de biserici. Rezistența creștinilor duce la executarea a 20.000 de preoți, pastori, călugări și maici. La câtva timp, bolșevicii desființează săptămâna biblică de 7 zile, în loc punând-o pe cea de 5, apoi de 6 zile, calendar ce va funcționa 11 ani.

Timpul a trecut. Sutem în 15 aprilie 1937…. De la întâlnirea din Spiegelgasse, 14, au trecut 23 ani. În celula nr. 9 din închisoarea Lubyanka, din Moscova, un bărbat de 49 de ani își scrie apărarea. Este Nicolai Bukharin, fostul „băiat de aur”, al doilea după Lenin, arestat din ordinul lui Stalin. De ce? Nu este foarte clar… Dar pentru dictatori, nu contează serviciile aduse, nici devotamentul prezent. Ei înlătură pe oricine ar putea reprezenta competiție. Lui Bukharin i se intentează un rechizitoriu ireal până la absurd. El nu este nici primul, nici ultimul. Din celulă, omul contemplă  ororile produse de înseși visurile lui: o dictatură iacobină, care-și devorează proprii copii. După două luni de interogații, e condamnat pe baza propriei sale mărturisiri smulse prin tortură, anume: complot împotriva revoluției și atentat la viața lui Stalin. Dar la ultima audiere, când trebuia să se autodenunțe în public, Bukharin are tăria să nege totul. Stalin este turbat, dar mai mult decât să-i dea un glonț, n-are ce-i face.

Eu… sunt doar un observator nedumerit. De ceva vreme deja,  am impresia că istoria dă să se repete: pare că zăresc în lume, silueta unei dictaturi. Ca toate dictaturile, totul începe cu o ideologie. Unii au numit-o „(Neo)Marxism ideologic / sau cultural”. Strategia lui nu este economică, ci ideologică.  Programul lui este cunoscut deja, căci merge pe același drum ca marxismul clasic: abolirea reperelor civilizației iudeo-creștine , controlul  ideologic, supravegherea totală a individului, de tip CEKA, înlocuirea drepturilor fundamentale ale individului cu drepturile  colective, abolirea moralei tradiționale,  liberalizarea sexului, dictatura minorității, și în final aservirea omului unei Noi Ordini Mondiale… Oare printre umbrele crizei prin care trecem, care cer măsuri globale, mai dure, nu cumva metodele radicale ale ”marelui” Ilici Lenin s-ar putea repeta?

Și dacă da, te întrebi: Ce poți face  înaintea tăvălugului ce vine?  Ca și în istoria lui Bukharin: nimic. Doar să-ți reamintești de cuvântul dătător de speranță: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus …pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21:28)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here