Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Alexandra Mandiu;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

Era 10 august, 1527, orășelul Wittenberg. Un bărbat intra grăbit în dormitorul familial din fosta mănăstire. Bărbatul, Martin Luther, se apropie de Katharina, soția lui însărcinată cu al doilea. Lângă ea, în pătuț, sta băiețelul lor de un an și jumătate, atins de molimă… De opt zile nu mâncase nimic.
Vezi mai mult

„Prințul elector Ioan de Saxa m-a rugat, ba chiar mi-a ordonat , să plecăm din oraș. Ieri ciuma a mai luat 18 dintre noi. Tu… ai nevoie de ocrotire…”

De două săptămâni, ciuma din Hamburg ajunse în Wittenbert. Mulți din cei 4.000 locuitori și-au încărcat lucrurile și au plecat spre sud. Universitatea, al cărei rector era Martin Luther, fusese deja mutată la Jena.

„Katharina, spune ceva!”. Ea ridică din sprâncene: „Nu te întreb ce-ar fi făcut Isus în locul tău. Ci: dacă Isus ar fi lovit de această boală… tu ai pleca?”

Luther se trezi ca din vis. „Oh, Katharina mea…” Cu pas grăbit, s-a dus la masă, a scos călimara și a scris o circulară: „Trebuie creștinul să fugă de ciumă?”…

.. „Dacă Dumnezeu ar vrea să mă ia,” suna un paragraf, „cu siguranță că m-ar găsi oriunde. Rămânând, fac ce așteaptă El de la mine, așa că nu voi fi responsabil nici de moartea mea, nici de-a altora. Și dacă vecinul meu are nevoie de mine, nu mă voi da înapoi de la niciun loc și niciun om, ci voi sluji gratis, așa cum am scris mai sus.”

Exemplul lor i-a încurajat și pe alți pastori să rămână, ajutând muribunzi, îngropând cadavre, adăpostind alți bolnavi. Micuțul lor s-a vindecat. Ciuma însă a lovit-o pe Katharina. Dar Dumnezeu n-a îngăduit să moară. În schimb, nou-născuta Elizabeth a plătit tributul. „Micuța mi-a fost luată…”, scria Luther. „Am rămas cu inima sângerândă. Rugați-vă Domnului pentru mine…” În acele zile când moartea încă secera cele 1.500 vieți din Wittenberg, Martin Luther compunea imnul: „Cetate tare-i Dumnezeu și armă-apărătoare!”… Un imn ca un steag pentru cei ce stau între vii și morți, la datorie!

Astăzi, o boală mai puțin cumplită, ne lovește pe noi. Tot astăzi, spre deosebire de atunci, nu este nevoie ca noi să îngrijim bolnavi și să îngropăm morți. Instituțiile abilitate au grijă de acestea. Însă cei mai mulți nu suferă de COVID, ci de alienare și de depresie, de frica  ce le-a intrat deja în oase, privind către un viitor umbrit de incertitudini. Iar această nevoie nu o acoperă nimeni. Astăzi, prin noi, cuvintele pline de încurajare ale lui Isus ar trebui să prindă ecou: ”Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu vi se înspăimânte” (Ioan 14:27).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here