Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu ; Dragomir Moraru / AVAMUV
ILUSTRATOR Teodora Bicescu
TEXT Lucian Cristescu
REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Transcript

Era o noapte de primăvară a anului 603 î.Hr., când împăratul Nabucodonosor al II-lea dormea adânc în iatacul din palatul său, în Babilon..

.Vezi mai mult

După înfrângerea egiptenilor în bătăliile de la Carchemiș și Hamat, și după cucerirea Iudeii și a cetăților din jur, la nici 30 ani Nabucodonosor era deja un mare împărat. În noaptea aceea, Dumnezeu i-a trimis un vis. Tulburat de grozăvia visului, dar neputându-și-l aminti, împăratul a apelat la serviciile astrologilor și ale magicienilor. Dar cum să interpretezi un vis fără să-l cunoști mai întâi? Mânia împăratului a fost potolită doar de intervenția unui rob evreu, Daniel care, după o noapte de rugăciune urmată de revelații, i-a dezvăluit împăratului atât visul, cât și însemnătatea lui. 

Nabucodonosor visase o imensă statuie strălucitoare, al cărei cap era de aur, pieptul și brațele erau de argint, pântecele și coapsele de aramă, picioarele de fier, iar labele picioarelor din fier amestecat cu lut. În vis, o piatră s-a desprins din munte, a lovit labele vulnerabile, și întreaga statuie s-a prăbușit. Piatra aceea, în schimb, s-a făcut un munte cât tot pământul. Și Daniel își începe dezvăluirea: „Tu, împărate, ești capul de aur!”. Următoarele secțiuni: de argint, de aramă, de fier și de fier amestecat cu lut, vesteau succesiunea de-a lungul secolelor, a altor împărății. Pe de-o parte, metalele indică devalorizarea : de la aur… la fier; pe de altă parte, o creștere a durității, de la aurul moale – la fierul dur. Prezentarea lor ca un tot, sub forma unei statui, indică continuitatea ambițiilor omenești de a construi un imperiu globalist, bazat pe subjugarea și exploatarea semenilor, ceea ce este în totală opoziție cu Împărăția lui Dumnezeu. În replică, piatra – lipsită de valoare – lovește ciudata asociere de fier și lut a labelor și aduce sfârșitul ambițiilor imperialiste de milenii și începutul împărăției lui Hristos. 

La data aceea, Babilonul, era un imperiu necontestat. Totuși, Nabucodonosor, care a murit la 562 î.Hr., a priceput doar că gloria Babilonului nu va fi veșnică. Pe noi, însă, visul ne copleșește.  Împlinirea istorică a visului este atât de uimitoare, încât i-a făcut pe gânditorii care nu pot să accepte supranaturalul, să refuze autenticitatea revelației și să-i dea o datare recentă, post factum.   

Babilonul, cu trei centuri de zid, înalte de 20m și late de 10 m, cât să încapă trei care de luptă în cursă, era de necucerit. Avea rezerve de grâne pentru 50 ani. Eufratul care intra pe sub ziduri și străbătea cetatea, îi furniza apă nelimitat. Dar, la 14 octombrie, 539, pe când cetatea celebra festivalul lui Marduk, inginerii lui Cirus au deviat apele Eufratului spre canalele de irigare.  Noaptea au intrat pe sub ziduri prin albia râului, iar dimineața, cetățenii s-au trezit sub stăpânire persană. 

Cu imperiul medo-persan începe secțiunea de argint a istoriei lumii. Mai vast decât Babilonul, imperiul Medo-Persan găsește metode mai eficiente de control al populației. Economic, inventează moneda, daricul. Administrativ, împarte imperiul în 20 de satrapii cu batalioane de informatori. Iar pentru centralizarea informației, dispune de o rețea rapidă de „poște” cu cai de schimb. În acest fel, timp de 200 de ani,  Medo-Persia domină  lumea. 

Victoria lui Alexandru Macedon împotriva lui Darius al III-lea, în  octombrie 331, la Gaugamela, pune capăt imperiului de argint și inaugurează  secțiunea de bronz a istoriei,  cu Grecia ca protagonistă. Impactul elenismului a mai făcut un pas spre globalizarea lumii. Nu prin tehnici militare, nici reforme administrative, ci prin globalizare culturală. Babilonianul Berosus își redacta  scrierile în greacă, devenită limbă de circulație internațională pentru multe secole. Chiar și în 180 d.Hr., împăratul roman Marc Aureliu încă își scria meditațiile în greacă.  

Mai trebuia doar o globalizare politică, act pe care îl împlinește imperiul de fier, Roma. În 168 î.Hr., la bătălia de la Pidna, legiunile romane – deși inferioare numeric – înfrâng pe macedoneni. La scurt timp cruzimea Romei își arată fața. Drept pedeapsă pentru  suportul dat de grecii din Epir confraților macedoneni, romanii devastează 70 de  cetăți și iau 150.000 de robi. Politica de expansiune a Romei reușește, în doar 150 ani, să subjuge tot bazinul mediteranean, din Britania – până în Caucaz, și din Africa de Nord, până la Rin. Providența însă are alte planuri. În 476 d.Hr., la peste 100 ani după mutarea capitalei la Bizanț, toată partea apuseană a imperiului este invadată de triburile germanice și ajunge, treptat, divizată între 10 triburi – zece – exact cât numărul degetelor statuii, modelând chipul unei Europe divizate. 

Visul globalist de unificare a Europei a ațâțat zelul lui Carol cel Mare, Francisc I, Carol V, Napoleon, Kaiser Wilhelm, Hitler… mai nou, a Uniunii Europene. Când  sabia se dovedea ineficientă, au recurs la alianțe de căsătorie. „Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul”, spunea Daniel, „înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.” (Dan 2:43). Și exact așa a fost, cum a profetizat Daniel acum 2,500 de ani. Este de pomină faptul că primul război mondial a fost o… „ceartă de familie”, în care regii și împărații încăierați erau toți veri între ei,  rude ale reginei Victoria. 

La ora actuală, Uniunea Europeană se clatină din toate încheieturile, și totuși, visul globalist încă promite.  Suntem aproape de capătul arcului.  Ce urmează? Dumnezeu are ultimul cuvânt. Curând Piatra din visul lui Daniel, lipsită de valoare în ochii lumii, va lovi colosul ambițiilor politice. Toate planurile imperialiste, fie teritoriale, fie aspirațiile ideologice ale stângii radicale, vor fi nimicite. În locul lor, Dumnezeu Își va așeza Împărăția, în care cei ce iubesc cauza bună să se regăsească într-o familie universală și unică. Și fericirea lor va dura în vecii vecilor.

Visul lui Nabucodonosor este reconfirmat într-o altă viziune, chiar mai amplă, pe care Dumnezeu i-o dă tot profetului Daniel și care este relatată în capitolul 7 din cartea lui. Te invit în episodul următor să continuăm această călătorie fascinantă. 

DOCUMENTAR

Capitolul 2 al cărţii lui Daniel expune un vis apocaliptic care anticipează profeţiile din capitolele 7-12. El formează însuși tiparul după care se explică celelalte viziuni profetice, fapt pentru care a fost supranumit „ABC – ul profeţiei apocaliptice”. 

Statuia reprezintă „visul” tuturor despoţilor: un imperiul universal al totalitarismului ecumenic. 

Istoria imperiilor debutează cu Babilonul, pentru că Babilonul antic (Babel) este considerat în Biblie cea mai importantă cetate a „neamurilor”, o capitală ecumenică a religiei false, prima cetate construită în lumea noastră, simbol al rebeliunii faţă de planul lui Dumnezeu, al despotismului luciferic iniţiat de Nimrod în mijlocul confuziei limbilor. Apoi, pentru că Nabucodonosor cucerește Ierusalimul şi subjugă dinastia davidică ce urma să conducă un imperiu al dreptăţii culminând cu domnia lui Mesía. Spiritul diabolic al independenței și a ostilității față de Creator a produs un proiect similar, cel de a domina lumea prin fals și constrângere. Într-un anumit sens toate împărăţiile ulterioare sunt moştenitoare ale Babilonu-lui, ale cetăţii Babel care se pretinde „Poarta lui Dumnezeu” (În limba babiloniană, Bab-ilu înseamnă Poarta zeilor), în realitate capitala neînţelegerii şi a confuziei. Nu întâmplător în Apocalipsă, Roma va primi în mod simbolic apelativul Babilon. Aşadar, capul este Babilon, picioarele sunt tot Babilon. Amestecul de fier şi lut justifică acest nume simbolic, fără alt comentariu.

Dintre cele patru împărății succesive, impactul cel mai mare asupra culturii noastre l-au avut imperiul grec și cel roman. Despre imperiul grec, despre care ni se spune că avea să stăpânească „întreaga lume”, a reușit să dăinuie secolelor modelând gândirea europeană după reperele world-view-ului elenist, realizând „ecumenicitatea”. (Grecescul Oikoumene se traduce prin „lumea locuită”; e sinonim cu „universalitatea”, având aplicație în domeniul geografic, politic și religios.) Filosofia greacă, prin fundamentul ei materialist și mitologic, se poziționează la antipozi față de filosofia și morala ebraică. Neo-marxismul actual se opintește, printre altele, să substituie morala biblică cu cea greco-romană care profesa LGBT și primatul „binelui” colectiv, drepturilor omului. 

Din partea sa, imperiul roman vine să adauge ideologiei grecești puterea politică coercitivă ce și-a propus unificarea lumii și sub aspect pragmatic, fizic. Antagonic cu „Împărăția lui Dumnezeu”, bazată pe iubire și liber arbitru, imperiul roman dăinuie în toate episoadele totalitare, mânjite de sânge și dictatură. El strivește, sub șenilele unor „ valori superioare” și ale corectitudinii politice, drepturile individului.

Deşi metalele statuii din visul lui Nabucodonosor reprezintă puteri mondiale succesive, ele nu sunt descrise ca fiind distruse pe rând. Nu cade capul, apoi pieptul şi aşa mai departe, ci toate sunt distruse şi spulberate împreună, sub impactul Pietrei mesianice. Ceea ce înseamnă că, într-un anumit sens, ele încă trăiesc în civilizaţia noastră de astăzi, deşi am ajuns la vârsta de argilă şi fier ruginit. Imposibilul mariaj dintre lut și fier descoperă asocierea împotriva naturii a puterii civile cu cea eclesiastică. Prin această combinație simbolică, Revelația ne arată păcatul de căpătâi al Bisericii istorice şi al tuturor fiicelor ei medievale sau contemporane, păcat care în Apocalipsă este echivalat cu prostituţia. Biserica lui Dumnezeu nu s-a născut pentru a face în lume o nouă ordine mondială impusă prin legi şi ajutată de putere. Orice ordine păgână sau aşa-zis creştină cu pretenţii de guvernarea lumească, nu poatre fi decât Babilon. Fiindcă, dacă Babilon este numele capului de aur,  ce nume spiritual mai potrivit s-ar găsi pentru o creştinătate de lut, combinată cu păgânismul de fier, pentru a realiza pe pământ împărăţia lui Dumnezeu? 

Sfârșitul istoriei este unul neașteptat și optimist. Piatra dizlocată din munte şi, rostogolindu-se, revenirea lui Isus Hritos ca să-și întemeieze Împărăția, spulberă statuia-idol și ea însăși devine un munte care umple pământul. Ea reprezintă însăși visul oricărui obidit, flămând după iubire și dreptate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here