Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Cristian Ion;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

La 27 octombrie 1962, submarinul sovietic B-59, însoțit de alte trei submarine, având la bord arsenal nuclear, înainta prin Marea Caraibelor, spre Cuba. Trecuse un an și jumătate de la încercarea eșuată a americanilor de a invada Cuba comunistă. Ca replică, Nikita Hrușciov încheiase o convenție secretă cu Fidel Castro, de a amplasa în Cuba 42 de rachete cu focoase nucleare. Cu numai zece zile înainte, , avioanele de spionaj americane au descoperit rachetele în hangare cubaneze. Ca atare, Statele Unite au decis să riposteze.  Situația avea să declanșeze teribila criză de 13 zile, numită criza „rachetelor cubaneze”.Vezi mai mult

Guvernul Kennedy era în dilemă. Majoritatea consilierilor militari optau pentru intervenție în forță. Înțelept, președintele a ales calea diplomatică. A anunțat Kremlinul că, dacă nu-și retrage rachetele, răspunsul Statelor Unite va fi drastic. De partea sa, Hrușciov debita tirade grandilocvente. Preventiv, la 22 octombrie Statele Unite au anunțat instituirea carantinei maritime a Cubei, nemailăsând nici un vas militar sau submarin să se apropie.

Informația aceasta esențială  nu ajunsese la bordul submarinului B-59. Navigând la mari adâncimi, pierduseră de câteva săptămâni legătura radio cu Moscova. În ziua de 27 octombrie, pe când se apropia de apele teritoriale cubaneze, vasele de război americane l-au localizat, l-au înconjurat și au slobozit un baraj de bombe de avertisment, pentru a-l obliga să ias la suprafață. Comandantul Savițki, crezând că este ținta tirului și fiind convins că a început al treilea război mondial, a decis lansarea torpilei nucleare de 10 kilotone – echivalentul bombei de la Hiroșima – asupra portavionului Randolf. Aceasta însemna declanșarea catastrofei. La data aceea, URSS și Statele Unite dețineau arsenal nuclear suficient ca să distrugă Terra de 20 de ori. Ofițerul politic, înverșunat ca și căpitanul, și-a dat pe loc acordul. Conform regulamentului, însă, mai era nevoie și de cel de-al treila vot.

Adjunctul Vasili Arkhipov, mult mai tânăr – de numai 36 ani – a ezitat. A înțeles imensitatea incalculabiă a consecințelor. Îngrozit de gândul de a împinge lumea în cataclismul nuclear, Arhkipov a decis „Veto! Nu putem acționa fără ordinul Moscovei. Trebuie să ieșim la suprafață.” Asta era totuna cu o predare în fața inamicului. Bătrânul Savițki nu concepea o asemenea rușine. Urletele au dublat presiunea asupra lui Arkhipov care a înfruntat cu calm furia, și chiar pumnii celorlalți doi. Clocotind de mânie, Savițki n-a avut încotro și n-a mai lansat torpila. Când au ieșit la suprafață, au aflat că, în urmă cu o zi, Hrușciov anunțase că-și retrage rachetele din Cuba.

Momentul deciziei lui Arkhipov n-a constituit doar cea mai periculoasă clipă a Războiului Rece, ci însuși punctul critic al istoriei civilizației lumii, aflată la un pas de autodistrugere. Iar dacă catastrofa a fost înlăturată, e meritul lui Arkhipov de a-și fi păstrat gândirea limpede. O, câte alte catastrofe, chiar și din viața noastră de zi cu zi, n-ar  putea fi evitate? „Când izbucnește mânia, nu-ți părăsi locul, căci sângele rece te păzește de mari păcate.” (Eclesiastul 10:4)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here