Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Diana Ivan
CAMERA Daniel Scripcariu; Andrei Paraschiv
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Transcript

Era o noapte de aprilie, 1824. Pendulul din sufragerie bătuse ora 11. Dar micuțul Moses Mordechai Levi, de 6 ani, nu putea să adoarmă. Tocmai fusese botezat la dorința tatii, în crezul lutheran. Bunicul său, rabinul orașului Trier… n-a protestat, dar era tare trist. „Asta înseamnă că n-o să mai zic „Șema Israel” – se frământa băiatul. „Și Dumnezeul lui bunicu o să Se supere… Dacă totuși o s-o zic, o să mă ardă Isus în foc? Mai sunt iudeu? De ce s-a făcut tata creștin? De ce mi-au schimbat numele în Karl? Când îl întreb, bunicul tace…”

.Vezi mai mult

Odată cu timpul, dilemele identității religioase ale lui Karl creșteau tot mai mari și sumbre, iar chipul lui Dumnezeu, în care crezuse, devenea tot mai de ceară. La facultate, învățătura lui Hegel turnă gaz pe focul frustrărilor. La 23 ani, își ia doctoratul în filosofie. Iar în 1844, la 25 de ani, vulcanul frustrării și urii sale împotriva religiei și a lui Dumnezeu răbufnește în lucrarea emblematică: „Despre chestiunea evreiască”, în care el, Karl Marx, scrie: „Cea mai îndârjită formă de opoziție între iudeu și creștin este opoziția religioasă. Și cum o putem rezolva? Prin abolirea religiei !”

De-acum încolo, deviza lui Marx este război total împotriva Dumnezeului iudeo-creștin: „Ideea de Dumnezeu este cheia civilizației pervertite. Dumnezeu trebuie distrus… Vreau să mă răzbun împotriva Aceluia care stăpânește acolo sus.” În locul poemelor romantice din tinerețe, versurile lui Marx se îmbibă de miasme demonice. Poemul „Mândria umană” este Declarația de misiune pentru care trăiește: NU să facă lumea mai bună, ci s-o ruineze și să se delecteze în prăpădul ei. „Aburi din iad îmi umplu creierul… Sabia aceasta – prințul întunericului mi-a dat-o…” „Dacă există cineva care devorează, mă voi afunda în sânul lui… Am să ruinez lumea, am s-o sfarm cu blestemele mele… ca apoi să pier în neant…”

Regăsindu-se în spiritul urii care dospea revoluțiile pașoptiste, Marx se aruncă în torentul anarhist. În 1845, se înscrie în Liga celor Drepți, ulterior numită Liga Comunistă. În 1848, nu iese pe baricade, preferând să lupte… din birou… și scoate „Manifestul partidului comunist”. În el cere deschis: abolirea religiei, abolirea proprietății private, desființarea familiei, înlocuirea educației părinților cu cea a instituțiilor de stat, desființarea patriei, până și a identității naționale. Practic, revendică nimicirea a tot ce a produs civilizația iudeo-creștină. Cum? Prin forța urii celor ce n-au de niciunele, proletarii acelor vremuri.

În celebra biografie a lui Karl Marx, Saul PMihail Bakunin, tatăl anarhismului modern, îl caracteriza:

Karl Marx este același și în viața privată. Nu merge la înmormântarea tatălui. La moartea mamei, scrie cu nonșalanță: „Date fiind circumstanțele, am nevoie de ceva mai mult decât de o babă.” Se referea la moșternire. Soția lui Marx, Jenny, mărturisea că la ei în casă, scandalurile erau necontenite, din pricina nevoinței sale de a avea un serviciu și salariu regulat. Banii pe care-i vărsa Engels, Marx îi risipea cu ușurință, lăsând familia în mizerie continuă. Într-o notă, Marx se destăinuia: „În fiecare zi, nevastă-mea îmi spune că ar vrea să zacă în mormânt…!” Nu e de mirare, după ce 4 din cei 7 copii ai lor au murit din cauza penuriei. Și pe deasupra, a mai însărcinat-o pe slujnica lor, Helen Demuth, fără  să-și recunoască vreodată bastardul. Felul său nihilist a predestinat și soarta a două din cele trei fiice supraviețuitoare: s-au sinucis, într-un pact suicidal împreună cu soții lor. Când Karl moare, la 65 ani, la mormânt nu-l însoțesc decât 11 oameni.

E greu de înțeles cum, după mai bine de 100 de ani de marxism, și după cumplitele experimente ale comunismului lui Lenin, Stalin, Mao, Castro, Pol Pot, Chavez, Kim Jong-Il, și alții cu un palmares de peste 100 milioane de morminte, … sondajul BBC din 1999 îl proclamă pe Karl Marx drept cel mai mare gânditor – nu al secolului, ci al mileniului II, mai mare ca Newton sau Einstein? Însuși președintele Uniunii Europene, Jean Claude Juncker, îi dezvelea, în 2018, o uriașă statuie de bronz.„Căci acolo unde este invidie și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele” (Iac.3:16). Din abisul ăsta nu există scăpare, decât… numai la Dumnezeu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here