Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Diana Ivan
CAMERA Daniel Scripcariu; Andrei Paraschiv
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Andrei Badulescu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Transcript

Ne așteaptă o lume mai rațională, mai ancorată in realitate, sau o lume cu tot mai multe interferențe paranormale? Rămâi în continuare ca să auzi povestea ultimei deconspirări a paranormalului. 
Vezi mai mult

New York, dimineața de 11 iunie, 1992. În fața locuinței psihiatrului Richard Gallagher, un preot însoțit de o doamnă în negru se opresc… și sună. Doctorul, cu cearcăne la ochi, deschide ușa. „Bună dimineața”, zise parohul. „Vin cu o rugăminte. Giulia ar dori să vă consulte în cazul ei…” Dar înainte ca preotul să mai spună ceva, tânăra îl iscodi: „V-ați cam distrat cu încăierarea pisicilor de azi-noapte, nu-i așa?…” Doctorul rămăsese perplex. În mod inexplicabil, chiar în noaptea aceea, pisicile lui foarte blânde au încins o bătaie nebună. Abia le-au separat. „De unde știe Giulia taine din dormitorul meu?” 

Tânăra, știindu-se posedată de demoni, ceruse exorcizarea. Preotul, preacaut, îl invita pe psihiatru la prima ședință, ca să se delimiteze… în caz că era doar o psihoză. Richard Gallagher, instruit la Princeton și Yale, cu clinică proprie și cu catedră la Columbia University, nu era interesat de „exorcisme”… Dar amănuntul cu pisicile i-a stârnit interesul. Ei bine: Ce a descoperit el cu acele ocazii, i-a schimbat total viziunea.  

Giulia, satanistă de rang înalt, de îndată ce auzea numele lui Isus Hristos, turba și manifesta puteri uimitoare. A fost în stare să arunce un ditamai bărbat la 5 m distanță. Din pieptul ei țâșneau simultan mai multe voci băbătești. În jurul ei, obiectele grele… dansau prin aer. Ea însăși levita. Chiar și în stare de veghe, Giulia demonstra calități parapsihice: telepatie, clairvoyance…   

În 2020, după 25 de ani de cercetări ale fenomenului paranormal, Richard Gallagher și-a publicat concluziile în cartea: „Dușmani diabolici”: „Am ajuns să cred în existența demonilor, nu din pricina vreunei educații religioase. Mă văd nevoit să admit existența obiectivă a demonilor, pentru că urmez doar evidențele.”

Da: evidențele și o judecată onestă, singurele care deschid oricui perspectivă realistă, vechea și ignorata perspectivă pe care o dezvăluie Biblia: o lume bântuită de demoni. Lumea de azi tinde să-i trimită în mitologie, pentru că n-are niciun indiciu cine și de unde sunt, cu toate că Biblia deslușește istoria lor.

Apostolul Ioan redă în Apocalipsă „momentul alfa” din conflictul cosmic: „În cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ cu îngerii lui… Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare…” (Apoc. 12:7-12)

Terra, prin abdicarea lui Adam în favoarea îngerului apostat, Lucifer, a devenit teatrul de luptă între îngeri și demoni. În joc e (1) onoarea lui Dumnezeu și (2) salvarea oamenilor. Așa-zisele „energii”, „entități”, „extratereștri”, sau „spiritele morților” – toate nu sunt decât piese de travesti ale acestor iluminate ființe, decăzute din condiția angelică. Obiectivul lor e anunțat: „să înșele întreaga lume” pentru a ne abate de la salvarea oferită de Isus Hristos. De-a lungul istoriei pământului, ei și-au manifestat prezența prin magie, vrăjitorie, ocult. În veacul nostru, demonii sofisticați continuă să surprindă gândirea rațională. 

De partea ei, știința, limitată la testul empiric, nu este în stare să identifice natura paranormalului. Și întrucât fenomenele se manifestă prin psihicul uman, știința le-a expediat în categoria „boli psihice”. La fel ca băștinașul care, urmărind un meci TV, crede că jocul se desfășoară în cutie. 

Psihologia și psihiatria, cum am mai spus: discipline respectabile și foate utile, au devenit „geniștii” însărcinați cu dezamorsarea paranormalului. Însă în lipsa identificării agentului generator de fenomene paranormale, ele se bat cu mori de vânt, tratând doar simptome. Plecând de la Paracelsus și Swedenborg, ieșind în spațiu public prin Franz Mesmer și ajungând un fenomen de masă, ocultul și-a făcut intrarea în laboratoare științifice și la catedre prin personalități remarcabile ca Charcot, Freud și Jung, și ne încântă cu o multitudine de ipoteze speculative care nu fac altceva decât să legitimeze demonismul aflat în ofensivă. Statisticile arată o creștere explozivă a aderenților noului cult vrăjitoresc Wicca: de la 8.000 în 1990 – la 340.000 în 2008. Conform unui sondaj Gallup (2005), 73% dintre americani dau credit paranormalului. Și statisticile pot continua …

Evenimentele sugerează că ne apropiem de linia de sosire. Războiul cosmic devine tot mai amplu și furibund. Realitatea ne aduce o tot mai benevolentă și convingătoare față a ocultului. Metodele demonilor sunt adaptate ca să satisfacă atât expectanțele lumii seculare, cât și a celor religioși. Bizarele contacte cu aceste ființe din alte lumi vor deveni curând main-stream. Experți în stratageme, aceste spirite vor personifica pe cei morți, chiar și pe Hristos. Lumea îi va privi ca pe salvatorii speciei umane. Și atunci va detona surpriza. Vor fi doar două categorii: înșelați și avizați. Ca să nu fii păcălit, e bine să știi cu cine ai de-a face.

Ia aminte! spune Biblia. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva uneltirilor diavolului, împotriva stăpânitorilor acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii”… care sunt aici, între noi.” (Efeseni 6:11-12) Cine are urechi de auzit, să audă !

 

Află mai mult pe această temă. Ți-am pus un documentar bogat pentru tema de azi:

Un articol relata un caz relevant. În vara anului 1944, Elisabeth MacDonald primea o scrisoare cu chenar negru, în care era anunțată că soțul ei, tânărul parașutist David MacDonald, participând într-o misiune în spatele frontului belgian, a căzut la datorie. Devastată, Elisabeth este bântuită de gândul sinuciderii, până când o mătușă o introduce la o ședință de spiritism, când mediumul îl cheamă pe duhul lui David. Spre uimirea ei, duhul îi destăinuie taine din scurta lor căsnicie. Dobâbind convingerea că sufletul lui David trăiește și o însoțește, femeia își regăsește liniștea. Până într-o zi din vara anului 1945, când un bărbat bate la ușă. Pe prag, stătea David în carne și oase. Bulversată, Elisabeth leșină. Revenindu-și, este debusolată: „Tu ești?” „Da, eu, în carne și oase?” „N-ai murit?” „Nici măcar n-am fost rănit!” David căzuse prizonier și a reușit să supraviețuiască infernului. „Atunci eu… cu cine am vorbit?” a fost întrebarea ei. Biblia are rpăspunsul, atunci când articulează doctrina sufletului: Geneza 2:7 – care afirmă că sufletul este rezultatul unirii „suflării lui Dumnezeu” (energia vitală impersonală) cu „țărâna” (materia superior organizată). Eclesiastul 3:19 – care învață că „suflarea” este doar principiul vieții impersonale: „Soarta omului și a animalului este aceeași. Cum moare unul, aa moare și celălalt. Toți au aceeași suflare!” Psalmul 104: 29-30 – care definește moartea: retragerea suflării, ceea ce destructurează sufletul, în urmă rămânând doar trupul intert. Biblia învață că în moarte, gândirea conștientă este suspendată (Psalmul 146:4); că mortul nu mai știe și nu mai simte nimic (Eclesiastul 9:5-6); că încetează orice legătură cu Dumnezeu (Psalmul 6:5; 115:17; Isaia 38:18); că moartea este un somn inconștient (Ioan 11:11); că sfinții ca Avraam, David și Daniel, nu sunt în cer, ci în mormânt, așteptând învierea (Isaia 63:16; Daniel 12:13; Fapte 2:34.29); că învierea este soluția lui Dumnezeu la problema morții (1 Tesaloniceni 4:13-18), nu supraviețuirea sufletului după moarte (cum învățau filosofii greci). Pentru o documentație completă asupra „sufletului” și a pătrunderii filosofiei păgâne în creștinism, vezi Lucian Cristescu, Degeaba cântă cucuveaua, 2015, ed. Viață și Sănătate.

1 COMENTARIU

  1. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui… corect, acestea sunt doar instrumente prin care putem servi, opțiunea însă ne aparține, vizavi de cui dorim să servim. Să nu uităm că noi înșine suntem carne și sânge și de atât de multe ori ne dezamăgim… deci, dacă ar fi să luptăm împotriva lor am lupta împotriva noastră, și totuși există o luptă, aceea de a nu ne lăsa cotropiți de resentimente, de ură, invidie, avariție, șmecherii, înșelătorii și tot felul de șiretlicuri care ni se par naturale în acest cort lumesc în care sălășluim cât mai depindem de carne și sânge… Lucrarea salvatoare e aceea care stăruiește în rugăciune, dragoste și fapte bune, dar nu oricum ci cu toată ființa, cu gândul îndreptat spre confrații noștri, care greșesc mai puțin sau mai mult, tocmai pentru a nu sta la judecata faptelor lor ci la rugăminți fierbinți pentru ei și pentru îndreptarea lor, prin neobosita lucrare a Duhului Sfânt și nesfârșita dragoste a lui Dumnezeu care răsplătește prin har a noastră credință în Domnul Isus Hristos și jertfa Sa spre a noastră mântuire. E drept că nu putem să ne descurcăm singuri în luptă, de aceea există biserica, preoți și pastori, căci nimeni nu urmează o școală despre cum să devii cel mai bun hărțuitor sau abuzator, sau avar sau înșelător, totuși imagini despre aceste tipologii sunt peste tot în jur, pașii sunt mici și par inofensivi la început, o minciună care atrage manipulare, forțe care fac ca minciuna să dea rezultate să te crezi important, chiar și acest statut al importanței este o uneltire… în fine, o dată ce am deschis poarta sufletului spre cele malefice ocultul își câștigă loc în viața noastră, ne dezintegrăm treptat gândindu-ne cum să facem ca această variantă a noastră fabricată să continue, vrem să ne apropiem de sursa celui considerat tatăl mincinoșilor și el nu se lasă rugat… invazia începe și cine se mai luptă pentru noi, Cel care nu ne-a abandonat niciodată, căci știe că nimic nu ne recomandă, însă ochii noștri trebuie vindecați, în fiecare celulă a noastră e marcat semnul Creatorului, noi luptăm cu această stare de fapt, vrem să distrugem ce am primit, nu, nu ne maltratăm, doar că psihicul nostru se lasă amăgit de amăgirile amintite și intelectul se supune altor tipuri de parametri, în fine, Dumnezeu intervine, ne ciocnim de adevărul Lui, unii reușesc să vadă o rază și … de îndată ce facem un pas, El face o mie, ne vrea pentru El… cu noi este Dumnezeu, înțelegeți oameni! Hristos S-a născut, nu avem motive de disperare, orice cădere, orice greșeală, o șterge și nu vrea s-o mai vadă, căci ne vrea pentru El. Amin! Renunțați la ceea ce pare tentant, jocul ocult, dăruiți-vă lui Hristos și o viață de încredere va urma acestei noi alegeri o viață din belșug, care nu se oprește la această existență, ci la veșnicie! Amin!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here