Matematica si Credinta – 5. Credinta Initiala

CONSULTANT Florin Ghetu
MULTUMIRI Andreea Paun, Irina Anghel, Florin Ghetu, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu, AnaMaria Lupu, Dorin Aiteanu
ECHIPAMENT furnizat de Speranta TV
TEXTUL & REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2019

În fapt, Axiomele Credinței îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un Părinte. Și așa cum orice tată iubitor își dorește o relație cu copilul său, în mod logic și Dumnezeu își dorește o relație cu noi toți. Această relație presupune comunicare din ambele părți. Rezultă așadar că Dumnezeu încearcă să comunice, și pentru că toți suntem creația Lui, cel puțin o parte din informația comunicată este general valabilă nouă tuturor.

Ce gândire religioasă sau ce scrieri religioase cunoastem, care să pretindă că revelează voința divină,  si care să nu intre totusi în conflict cu Axiomele Credinței? Pentru că nu îmi propun în această serie să fac munca pe care ar trebui să o faceți fiecare individual, vă lansez ideea că singura colecție de texte religioase care respectă această axiomatică este Biblia și vă provoc să o verificați singuri.

Aș vrea totuși să insist pe importanța ultimei axiome în contextul scrierilor biblice. Biblia îl prezintă pe Dumnezeu nu doar oarecum implicat în creația Sa, ci atât de implicat încât trimite pe Fiul Său printre noi. Și nu doar iubitor cât să-L trimită ca să dea învățături bune, într-o sesiune intensivă de training, și apoi să plece înapoi de unde a venit. Ci atât de implicat și iubitor încât, așa cum zice apostolul Pavel ”s-a dezbrăcat de Sine Însuși a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor … s-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”.

Mai exact, un Dumnezeu care dă ce are mai drag pentru a răscumpăra o creație care s-a răzvrătit împotriva Lui.

Aceste idei, de care Biblia este plină, nu sunt de găsit în nici un alt text religios, de aceea și creștinismul a fost primit cu atâta ostilitate în primele veacuri ale existenței sale. Un Dumnezeu care iubește creația și se dă pentru ea, este o idee străina oricărei alte religii, înafara creștinismul biblic.

Mai mult decât atât, în contextul funcționalității, a roadelor, care dau forță oricărui construct mintal, gândirea religioasă bazată pe Biblie este singura care a readus pe om la demnitatea și valoarea lui de creație a lui Dumnezeu. Doar după ce Biblia a fost readusă ca fundament al societății în nordul Europei și al Americii, s-au născut drepturile și libertățile fundamentale ale omului, de care ne bucurăm cu toții astăzi.

În contrast, din istorie sau din experiența personală, cunoaștem lipsa de valoare a unei ființe umane în societățile ateiste, politeiste, panteiste, animiste, sau deiste la modul general, incluzând aici și creștinismul nominal, în care Dumnezeu nu se implică de fapt în viața noastră, iar omul a devenit măsura tuturor lucrurilor.

Ca și concluzie a întregii noastre serii, este important de înțeles că, în esență nimic nu este complet demonstrabil și că orice construct mintal, atât în știință, cât și în religie, se bazează de fapt pe acceptarea, fără demonstrație, a unui set fundamental de afirmații, numit sistem axiomatic.

Acest sistem îți determină ramura pe care te-ai așezat în pomul științei, al matematicii, al credinței. Așa că, dacă vorbim despre credință, în funcție de axiomatică, ești liber să alegi ce Dumnezeu să ai.

Eu am ales un Dumnezeu unic, personal, omniprezent și iubitor. Ai grijă ce alegi, ca apoi să poți culege roade bune!