Credite

PREZENTATOR Attila Peli
PRODUCATOR Speranta TV
GRAFICA/ANIMATIE Augustin Pop, Nicolas Weiss/POPIXAR STUDIO
CAMERA Daniel Scripcariu
EDITARE Popixar Studio
MUZICA Mihai Pitan
DESIGN SUNET Florian Ardelean / CINESOUND EUROPE
Vezi mai mult

CONSULTANT Florin Ghetu
MULTUMIRI Andreea Paun, Irina Anghel, Florin Ghetu, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu, AnaMaria Lupu, Dorin Aiteanu
ECHIPAMENT furnizat de Speranta TV
TEXTUL & REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2018

Transcript

În această serie încercăm să arătăm o similaritate de construcție între matematică și credința religioasă, în ciuda faptului că la prima vedere legătura este una contra-intuitivă. Am arătat că matematica, la fel ca orice altă știință, are la bază un set de propoziții nedemonstrabile, numite axiome.

Pe ele se construiește logic un întreg sistem, în care propoziții adevărate determină alte propoziții cu valoare de adevăr. În episodul de astăzi ne propunem să construim un sistem axiomatic al credinței religioase, și anume un set de propoziții despre Dumnezeu, pe care le vom numi Axiomele Credinței.
Vezi mai mult

Ele vor fi baza noastră de plecare în construirea unui sistem de afirmații care se leagă în mod logic una de alta. Vă propun ca sistem axiomatic al credinței următoarele patru propoziții care-L definesc pe Creator:

  1. Dumnezeul (Creator) Există;
  2. Dumnezeu este o Persoană;
  3. Dumnezeu este Duh (necondiționat de materie si timp)
  4. Dumnezeu este profund interesat de creația Sa (ne iubește)

Ca orice sistem axiomatic, Axiomele Credinței, nu suportă demonstrații, ele fiind acceptate prin credință. Însă, așa cum am văzut, orice afirmație axiomatică se bazează pe observarea naturii, este intuitivă, și același lucru îl vom face și noi în evaluarea sistemului axiomatic pe care vi l-am propus.

Să luăm cea dintâi axiomă: observând complexitatea naturii, coerența informației intrinseci care îi coordonează orice subsistem și întregul în ansamblul, bunul simț, intuiția mă conduce la ideea ca există o forță superioară, o inteligență care a structurat-o. Faptul că natura este inundată de informație structurată inteligent, care este prin natura ei imaterială, așadar care nu putea fi creată de materie, este probabil cea mai bună dovadă intuitivă ca Cineva inteligent a conceput-o.

A doua axiomă: creația, în special acea parte a ei care este superior organizată, și anume omul, este profund relațională. Iar relația nu se poate dezvolta decât între persoane, entități care au voință, emoții, conștientă, samd. Cum ar putea ceva impersonal să creeze persoane, sau altfel spus, cum ar putea ceva inferior să creeze ceva superior? Așadar, intuitiv, Dumnezeu are caracteristicile unei persoane.

A treia axiomă: orice Creator este distinct și necondiționat de creația sa, El există independent de ea și înaintea ei. Astfel intuitiv, Dumnezeu care a creat materia și timpul, conform Axiomei 1, nu poate fi condiționat de ea.

În ceea ce privește ultima axiomă, este intuitiv și observabil în natură că orice Creator își iubește creația, și această apropiere este cu atât mai mare cu cât complexitatea creaturii și efortul depus pentru a o aduce la ființă este mai mare. Așadar, Dumnezeul care a creat ființe capabile să-și iubească rodul, creația, ar putea sa nu iubească creația Sa?

Evident, acestea sunt câteva dintre argumentele intuitive în favoarea axiomaticii prezentate. Însă așa cum am precizat deja, prin însăși natura lor, axiomele nu pot fi demonstrate, ci doar acceptate prin credință, sau respinse.

Înainte de a le accepta și de a construi un sistem de credință religioasă pe ele, vom vedea ce rezultă din respingerea lor.  Întocmai ca în cazul geometriei lui Euclid,  au existat voci care, conștient sau inconștient, au negat valabilitatea lor, născându-se diverse gândiri religioase, pe care le vom explora pe scurt în episodul următor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here