Credite

PREZENTATOR Attila Peli
PRODUCATOR Hope Discovery
GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu / AVAMUV
ILUSTRATOR Sorin Ilie
TEXT Attila Peli; Lucian Cristescu
REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021
[/expand]

Transcript

Cei mai mulți dintre oameni au o reținere de a se apropia de Dumnezeu pe cont propriu. Cumva normal: Dumnezeu este suveranul universului iar noi suntem niște fire de praf. Totuși, reținerea a fost cultivată îndelung de dogmele bisericești, care construiesc pe ideea că oamenii sunt prea păcătoși ca să se apopie de Isus și au nevoie de o serie de mijlocitori în relația lor cu El – preoți, sfinți morți și chiar Maria – mama lui Isus. Așa s-a născut zicala: ”până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” …
Vezi mai mult

Să începem cu Maria … ideea care se predică din altare este că noi, rugându-ne către Maica Domnului, o vom îndupleca și ea se va duce să ne pună o vorbă bună în fața lui Isus… că doar este mama Lui și nu va putea rezista cererilor ei… dar oare așa funcționează lucrurile în ceruri? Oare Isus are nevoie de invervenția mamei Lui ca să i se facă milă de noi? Sau Maria este mai miloasă decât însuși Isus?

Să trecem acum la sfinții morți … în primul Biblia spune că morții dorm – ai un video aici pe acest subiect. Are oare sens să ne rugăm unor oameni care dorm în așteptarea învierii? Totuși unii dintre ei sunt în Ceruri, precum Moise, Ilie, Enoh si alți câtiva și să spunem că am putea să ne rugăm lor. Însă care este suportul biblic pentru această practică? Dimpotrivă, Biblia ne interzice clar să vorbim cu morții: ”Să nu fie la tine … nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului” (Deut 18.10-12). Iar Saul când a vorbit cu sfântul mort Samuel, a comunicat de fapt cu Satana prin intermediul unei vrăjitoare. Așa că, trebuie să fim foarte atenți la acest subiect.   

În ceea ce privește mijlocirea preotească problema este cel puțin la fel de complicată, pentru că se bazează pe aceeași idee că omul nu este vrednic de a se duce la Isus singur și că are nevoie de unul mai vrednic care să mijlocească pentru el. Această dogmă, pe lângă că este incorectă, are pe deasupra și recul nimicitor: când oamenii văd că cel care trebuia să fie mai vrednic este mai murdar ca ei, se scârbesc de religie cu totul și nu mai vor să știe de nimic. Poate că motivul număru unu care a făcut pe oameni să cadă de pe calea creștină, a fost nevrednicia – uneori rușinoasă – a celor îmbrăcați în haine preoțești. Și pe bună dreptate: ”cel care trebuie să mă reprezinte înaintea lui Dumnezeu, este mai murdar ca mine? Păi ce rost mai are atunci…?”. 

Învățătura mijlocirii preoțești are suport în Biblie în perioada Vechiului Testament, pentru că atunci preotul îl reprezenta pe Isus însuși, la fel cum mielul îl reprezenta pe Isus, pâinea, lumina și toate celalalte elemente care țineau de serviciul Templului. Însă odată cu venirea lui Isus serviciul de la Templu, cu toate elementele lui sunt împlinite în Hristos, inclusiv rolul preotului de mijlocitor. De aceea apostolul Pavel spune clar: ” Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuși ca preț de răscumparare pentru toți; (1 Tim 2.5-6). Și tot El zice: ”Dar El – Isus – fiindcă rămâne în veac, are o preoție care nu poate trece de la unul la altul. De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7.24-25). Așadar, noi putem să ne rugăm unii pentru alții, să ne fim ghizi unii altora pe calea creștină, dar nu să mijlocim, pentru că doar Cel ce a plătit cu sânge, adică Isus, poate mijloci.

Biblia spune că Isus este singurul Mijlocitor și că ne putem apropia de El cu toată încrederea: ”Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4.15-16). Exact așa cum spunea și Însuși Isus: ”Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Mat.11:28). Căci până la urmă, dacă Isus ar fi vrut să ne dea pe mâna unor oameni, pentru că nu ne suportă starea în care am decăzut, nu mai venea până aici ca să murdărească cu păcatele noastre. Totuși Isus s-a apropiat de noi și ne cheamă și pe noi să ne apropiem de El. 

Da, este o învățătură care a scandalizat preoții de atunci și îi scandalizează și pe cei de acum, pentru că mijlocirea pe care și-au însușit-o, contrar Scripturilor, este o formă de putere asupra oamenilor la care nu mai sunt dispuși să renunțe. Iar puterea este cel mai adictiv lucru pentru noi oamenii. 

Tu însă citește Biblia și o să vezi că pe toate paginile ei, vei descoperi un Dumnezeu care în ciuda maiestății și purității Sale, se apleacă către credinciosul care-L caută și se roagă Lui, prin Isus Hristos, pentru iertare și mântuire.  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here