Credite
NARATOR Radu Banzaru
PRODUCATOR Speranta TV
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/3D BADU; Cristiana Apostol/Cinesound Europe
DESIGN SUNET Valentin Bogdan, Laurentiu Bugan
TEXT Bianca Catargiu
REGIA Attila Peli
Vezi mai mult
EDITARE Attila Peli
MUZICA Marcozannone
MULTUMIRI Andreea Paun, Irina Anghel, Florin Ghetu, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu, AnaMaria Lupu, Dorin Aiteanu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2019
Transcript
Dacă ai un somn normal, probabil că îți petreci cam o treime din viață dormind. Însă în perioada vieții intrauterine ți-ai petrecut circa 90% din timp dormind. Somnul, în special cel de tip REM – somnul cu vise- este foarte important pentru organismul tău aflat în formare. Vezi mai mult
Pentru ca tu să fi ținut în starea aceasta de somnolență pe toată perioada sarcinii, placenta mamei tale îți trimite, prin cordonul ombilical, sânge cu oxigen la presiune scăzută, la valori apropiate de cele ale oxigenului de pe vârful muntelui Everest. Din acest motiv, creierul tău rămâne într-o stare de conștientă redusă, la fel cum se întâmplă și cu creierul unui adult atunci când se află pe un munte foarte înalt.
Presiunea joasă a oxigenului, care induce hipoxia, te mai protejează într-un aspect esențial, și anume te împiedică să respiri înainte de vreme, prin inhibarea centrului respirator din trunchiul cerebral. În perioada sarcinii, plămânii tăi sunt plini de lichid și imaturi pe deasupra, așa că ar fi într-adevăr o idee proastă să începi să respiri înainte de a te naște.
Dar in timpul nașterii se produce ceva miraculos: o serie de hormoni pregătesc plămânii pe durata travaliului pentru a primi oxigen. În plus, vasele ombilicale suferă o constricție reflexă, fiind apoi clampate de către medic. Ca efect, dioxidul de carbon se acumulează, din cauză că nu mai poate fi evacuat spre placenta, iar creierul tău intră în alertă și comandă plămânilor tăi să înceapă să respire. Dacă ai fi respirat puțin mai devreme te-ai fi înecat, iar dacă ai fi respirat puțin mai târziu te-ai fi sufocat. Însă un set de mecanisme bine gândite, te-au ajutat să respiri exact în momentul în care ai avut nevoie, ca apoi să te poți bucura de viață.
