Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Speranta TV
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/3D BADU; Cristiana Apostol/Cinesound Europe
ILUSTRATOR Cristian Ion
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Andreea Paun, Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu, Dorin Aiteanu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2018

Transcript

Ați auzit de bătălia de la Caransebeș? Este una dintre cele mai semnificative lecții pentru contemporani. Împăratul Iosef al II-lea își întocmise o armată multinațională, din cehi, sârbi, croați, franțuji, polonezi și italieni, pe lângă unguri și austrieci. Ca limbă, nu se înțelegeau de nici un fel. Dar, în opinia împăratului, răcanii trebuiau doar să lupte, căci în rest comandanții știau să primească și să dea ordine.
Vezi mai mult

În noaptea de 21 septembrie 1788, vreo 100.000 de austrieci cantonau în dreptul Caransebeșului. Bănuind prezența turcilor prin preajmă, un corp de husari a fost trimis să cerceteze zona de dincolo de râul Bega.

În drumul lor, niște localnici i-au invitat să-și mai îndulcească necazurile cu niște pălincă. Fârtații au primit bucuros. La scurtă vreme, niște infanteriști, și ei în recunoaștere, a dat peste husari. „Oho, șnaps! Vrem și noi!”

Cavaleriștii, aristocratici, i-au alungat. Infanteriștii s-au ofuscat. De aici a izbucnit o încăierare. Din greșeală, unul a slobozit un foc. „Turcii, turcii !” au strigat unii soldați de dincoace de râu. Treziți din somn, soldații din tabără au dat să fugă.

În fața debandadei, ofițerii au strigat: „Halt! Halt”. Dar răcanii nu pricepeau ce înseamnă „Halt”. Ei au înțeles: „Alah, Alah!” și și-au slobozit flintele în tot ce mișca. Comandantul de artilerie a ordonat și el: „Foc!” Toți trăgeau în toți! Incidentul a escaladat până la punctul când, fugind dinaintea turcilor imaginari, vitejii l-au azvârlit pe însuși împăratul Sfântului imperiu de pe cal într-un pârâu. Două zile mai târziu, când au sosit turcii, au găsit câmpul presărat cu sute de victime (unii spun chiar până la 10.000 – morți și răniți laolaltă) și Caransebeșul fără apărare.

Și lecția? Se intitulează „Dialogul surzilor”.

Toți aparținem unei anumite „armate”: grup social sau instituție. Știm să vorbim. Dar de foarte multe ori nu ne înțelegem. Motivele? Sunt multiple. Uneori, suntem tributari faptului că traducem noțiunile în mod diferit. Una zice interlocutorul, alta decodează mintea mea. Și atunci ne ambalăm, înainte ca să ne luăm timp să clarificăm termenii. Alte ori se întâmplă să fim prea siguri pe ceea ce știm deja și răspundem fără a-l asculta pe celălalt.

Cel mai grav însă este atunci când înțelegem foarte bine ce ni se spune, dar, fiind vexați în orgoliul propriu, luptăm pentru părerile noastre cu tot arsenalul argumentativ și mai ales cu cel emoțional. Oare câte prietenii, ba câte familii se mutilează, până la autodesființare, din cauza unor „bătălii de Caransebeș”? Vedem inamicul în aproapele nostru, în loc să-l căutăm în direcție opusă: ascuns în chiar orgoliul nostru!

Să-ți temperezi prejudecățile, pornirile și ambiția, cere maturitate și efort. Așa cum stă scris: „Cine este stăpân pe sine, prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.” (Proverbe 16:32)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here