Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Speranta TV
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/3D BADU; Cristiana Apostol/Cinesound Europe
ILUSTRATOR Cristian Ion
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Andreea Paun, Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu, Dorin Aiteanu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2019

Transcript

Nu toți oamenii mari sunt și vizionari. Mă întreb însă: În ce măsură vizionarii sunt și oameni mari? În pragul secolului XX, pe tronul imperiului stătea luminatul Nicolae al II-lea. Descendent al prestigioasei dinastii al Romanovilor, tânărul țar era deschis pentru ideile de avangardă venite din Vest, așa cum poate nimeni – după Petru cel Mare – n-a mai fost.
Vezi mai mult

La curent cu performanțele vremii și preocupat de slava nației, Nicolae al II-lea avea gânduri mari. Voia să industrializeze economia țării, până atunci predominant agrară. A supravegheat personal construirea căii ferate trans-siberiene. Pentru securitatea țării, Nicolae își propusese să ridice – imaginați-vă – un gard electric de-a lungul granițelor vastului imperiu. Tânjea să bată recordul lumii prin construirea unui pod imens peste strâmtoarea Behring, care să lege Alaska de Rusia… Apreciat de ceilalți monarhi, în 1901 a fost chiar nominalizat la premiul Nobel pentru pace. Pentru ca, în 2000, să fie chiar canonizat drept „sfânt” de către Biserica Ortodoxă Rusă.

Vizionar, poate… Dar și „om mare”?

Pătruns de măreția maiestății sale, Nicolae n-a suportat pe lângă el pe cei competenți. A eliminat miniștri capabili, ca să se înconjoare de adulatori și oportuniști. Prefera rapoartele roze în schimbul realității sumbre. Fiind „prea mare” pentru a gestiona tensiunile din actualitatea măruntă, a recurs în mod frecvent la forță pentru a le stinge. Antisemit convins, țarul a încurajat pogromurile care s-au întins, însângerând peste 600 de orașe. În iarna lui 1905, țarul a ordonat să se tragă în mulțimile de petenți pașnici care-i purtau chiar și scandau: „Dumnezeu să binecuvânteze țarul”, ucigând peste 1000 de amărâți. Din neputințe politice, în două rânduri a impus legea marțială. În două rânduri a desființat Duma, paralamentul rus. În cele din urmă, a căzut sub influența călugărului escroc, Rasputin, pe care-l asculta orbește. La sfatul acestuia, a preluat în timpul primul război mondial comanda trupelor ruse. Decizie dezastruoasă, care a avut ca rezultat 2 milioane morți și alte 2 milioane prizonieri. Când țarul l-a întrebat de pe front ce să facă pentru trupele lipsite de muniție și hrană (căci din cele 6 milioane de soldați, doar 4 milioane aveau puști), Rasputin i-a spus: „Trimite-le iconițe…” Și așa a făcut…

Luat ostatic de guvernul revolulționar, Nicolae – împreună cu întreaga sa familie – a fost executat de un pluton de bolșevici, la 17 iulie 1918.

A fi vizionar, e lucru mare doar atunci când viziunea este conecatată la problemele reale ale vieții și când aduce soluții. Altfel, viziunea nu este decât iluzie din care te trezești ruinat.

Câți intreprinzători, chiar guvernanți, învestesc în planuri strălucite, în vreme ce nația geme? Istoria a dovedit de atâtea ori că geniul sau visurile pot deveni cauza alienării față de cei pentru care porți o răspundere. Chiar dacă nu suntem țari, nici miniștri, fiecăruia dintre noi i s-a dat o răspundere, de a îngriji de cei aflați în cercul nostru de influență.

Privesc în jur: Câți oameni capabili nu se cufundă în proiecte mărețe, în timp ce familiile lor se dezintegrează? Oare nu este timpul să ne verificăm prioritățile? Pentru că va veni un ceas când oamenii, sau Însuși Judecătorul, te va întreba:

„Unde este turma care-ți fusese dată, turma de care erai așa de mândru?” (Ieremia 13:20)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here