Credite
NARATOR & PREZENTATOR Catalin Barbulescu
CONSULTANTI Aritina Barbulescu, Elida Oncea
PRODUCTOR Speranta TV
ILUSTRATOR Serban Gabriel
ANIMATIE Augustin Cosmin Pop / POPIXAR STUDIO
CAMERA Daniel Scripcariu
EDITARE Liviu Dumitras
MUZICA Mihai Pitan, David Bateman
Vezi mai mult
DESIGN SUNET Valentin Bogdan, Laurentiu Bugan
MULTUMIRI Andreea Paun, Irina Anghel, Flavia Peli, Florin Ghetu, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu, Elida Oncea
SCENARIU Aritina Barbulescu
REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2018
Transcript
Sentimentul neputinței și al disperării mele îl resimțiți probabil adesea și voi atunci când copilul vostru devine sfidător. Ce este de făcut? Am sintetizat câteva principii, care m-au ajutat pe mine și cred că vă vor ajuta și pe voi:
Vezi mai mult
- În primul rând trebuie să identificați corect situația: comportamentul copilului poate fi considerat sfidător atunci când pornind de la manifestarea inițială de a refuza să fie de acord sau de a se conforma celor mai juste cerințe, devine, mai apoi, cu ușurință frustrat sau enervat în relaționarea cu colegii, cu familia, totul încununându-se cu lipsa de respect în interacțiunile cu adulții și cu obiceiul de a-i învinovăți pe alții pentru greșelile sale.
- După ce ai identificat corect problema, trebuie să înțelegi ce se întâmplă de fapt în mintea copilului tău când acesta alege să se lupte cu tine. În această situație este foarte probabil ca el să reacționeze emoțional fiind prins într-o capcană de raționamente incorecte
În exemplu nostru, când copilului nu dorea să mai meargă la școală, eroarea de raționament în care era capturat poartă numele de „nedreptate” sau, traducând prin prisma percepțiilor copilului, acel obicei al celui mai mare şi mai puternic de a-i impune lucruri pe care el nu le dorește, pentru că nu-i produc plăcere atât de repede pe cât se așteaptă el. Acest gând, că este forțat să facă ce nu-i place, produce o emoție negativă, și, odată ce raționamentul incorect preia controlul copilul se simte eliberat de responsabilitatea de a se conforma cerinței.
În astfel de situații, păstrează-ți calmul, ritmul exprimării, precum și mimica … explică-i ce și de ce îi ceri, care îi sunt variantele și consecințele propriei alegeri. Fii consecvent și aplică-le fără ezitare, altfel, indirect, îl vei învăța că deciziile lui nu au consecințe.
Răspunsul tău nu trebuie să fie agresiv, dimpotrivă poți spune ceva de genul: „Fiecare dintre noi avem responsabilitățile noastre, chiar dacă uneori ne este greu. Școala este responsabilitatea ta. Începând cu aceasta seară te vei culca cu o oră mai devreme. Este clar faptul că ai nevoie de mai multa odihnă. Acum, hai, jos din pat!”. Iar seara, ia-ți timp si explorează problema mai în profunzime: „Azi dimineață nu ai fost gata la timp. Poți să îmi spui ceva mai mult despre asta?”.
Este important ca părinte să privești viața prin ochelarii lui, pentru că modul în care ne comportăm este consecința lentilelor prin care privim viața. În fapt, în loc să îmi invit copilul într-o luptă pentru putere şi control, l-am invitat într-o relație, pentru că cel mai puternic aliat în dorința de a influența în bine comportamentul copilului meu este relația pe care o dezvolt cu el.
Sfidarea nu se va rezolva de la sine, odată cu vârsta! Decizia ta de a ignora comportamentul copilului în speranța că treburile se vor rezolva de la sine, pentru că oricum nici de tine nu s-a ocupat nimeni și nu ai ajuns un ratat, este egală cu decizia de a-ți lăsa copilul să parcurgă același drum fără garanția că rezultatul va fi asemănător, mai ales că tu însuți recunoști că ”pe vremea ta lucrurile erau altfel”. Așa că slăbiciunea ta, îi poate anula posibilitatea de a parcurge etapele mai repede și mai bine, oferindu-i șansa la o viață mai împlinită.
Căci, până la urmă aceasta este responsabilitatea ta; și efortul tău va fi răsplătit!
Foarte frumos sintetizat. Apreciez mult.