Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Alexandra Mandiu;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

Era toamna anului 1325. Niște soldați neastâmpărați ai orașului Modena au intrat fără de veste în cetatea Bologna, orașul rival aflat la 35 km distanță, și s-au aventurat până în piața centrală. Lângă fântâna publică au zărit o găleată. Era un ciubăr din stejar, ferecat cu benzi de aramă. Pentru că le-a plăcut, după ce au băut apă din el, l-au luat cu ei și au plecat.
Vezi mai mult

Cumplit de umiliți, bolognezii au trimis o delegație la Modena, cerându-le ciubărul înapoi. Apreciind însă valoarea de simbol a găleții, liderii Modenei au refuzat cererea și au expus ciubărul la vedere. Or, asta a turnat gaz pe foc pe vechea lor dușmănie.

Bologna a declarat război Modenei. Oastea bologneză de 32.000 pedestrași și 2.000 cavaleri, condusă de însuși papa Ioan XXII, a înfruntat oastea Modenei de numai 5.000 de soldați bine instruiți și 2.000 cavaleri. Lupta s-a dat pe 15 noiembrie 1325, în câmpia Zappolino, cam la apusul soarelui. Bătălia a fost sângeroasă. Deși depășiți numeric, de 1 la 6, experiența veteranilor modenarzi și-a dovedit superioritatea. În câteva ore, bolognezii au fost puși pe fugă. Forturile lor au fost dărâmate și nu mai puțini de 26 nobili au fost luați ostatici și batjocoriți timp de 11 săptămâni.

Iar ca pradă, modenarzii au luat cu ei încă o găleată de la porțile Bolognei, pe care au expus-o ca trofeu în piața publică, spre veșnica umilire a inamicului. Ciudat! Una din cele mai sângeroase bătălii din Evul Mediu, care a costat viața a peste 4.000 de oameni, s-a dat pentru o biată găleată.

Judecând cazul la rece: care a fost miza bătăliei? Dreptatea – o să ziceți. Nu e greșit, numai că în spatele acestui motiv se află unul mult mai arzător. Este Orgoliul. Căci o „dreptate” pentru prețul nesemnificativ al unei găleți nu poate justifica o bătălie, dacă în spate n-ar fi mândria rănită.

Din totdeauna, tribunalele sunt puse să împartă dreptatea. După unii, ele sunt instituția cea mai solicitată. Dacă cercetezi dosarele, vei găsi că adesea miza este derizorie: o jignire, o palmă de pământ, o ceartă pentru nimicuri.

Ca și consilier familial, am asistat destule cupluri în criză, unele aflate în pragul divorțului. Știu din experiență că 80% din toate certurile catastrofale pleacă de la nimicuri, care inflamează orgoliul. Iar „blazonul” sinelui nu poate suporta defăimarea. Ea cere revanșă, cere sânge. Orgoliul este gata să sacrifice totul, familia, copiii, visurile… și mai ales pacea sufletului. Nu știu să existe un rău social mai mare – ca mândria.

În acest punct este necesară o clarificare: mândria nu este sinonimă cu demnitatea. Sunt două lucruri opuse. În timp ce demnitatea rezidă în conștiența valorii de sine și nu depinde de opiniile altora, mândria se preocupă de imaginea de sine. Ea este urmărită de complexul de superioritate și este organic legată de aprecierile altora.

Concluzia a tras-o de demult înțeleptul Solomon: „Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie… pune mâna la gură, căci… stoarcerea mâniei dă certuri.” (Proverbe 30: 32-33).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here