Credite

PREZENTATOR Attila Peli
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Andrei Ventel;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Mihai Pitan
TEXT  Attila Peli
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Andrei Badulescu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Transcript

Va arde Dumnezeu pe cei pierduți Veșnic în Iad? În această serie – Biblia pe Înțelesul Tău – ne propunem să răspundem la cele mai frecvente întrebări legate de Biblie.
Vezi mai mult

EXPLICATIA PRABOLEI SĂRACULUI LAZĂR: 1. Mai întâi: aici avem un „rai” – din care… lipseşte Hristos! În loc de „sânul lui Hristos” e „sânul lui Avraam”…? (Luca 16,22). 2. În acest „rai” bizar, cea mai înaltă autoritate cu care negociază bogatul este nu Hristos, nici Dumnezeu, ci… Avraam ! (Luca 16,24-25). 3. Criteriul pentru care unul ajunge în „rai” iar celălalt în „iad” este scandalos!: „Adu-ţi aminte, zice Avraam bogatului, că în viaţa ta tu ţi-ai luat lucrurile bune şi Lazăr şi le-a luat pe cele rele” (Luca 16,25). Va să zică, raiul funcţionează pe „logica compensării”, necum pe curăţia de suflet. Dacă aici ţi-a fost rău, acolo ţi-e bine. Dacă aici te-a durut, acolo trebuie să te veseleşti. Logica asta simplistă nu e deloc biblică. E tipic iudaică! Biblia este clară în privinţa faptului că nu există mântuire prin compensare. Mântuirea nu e dată ca o plată contra nici un palmares realizat pe pământ. Ea este darul lui Dumnezeu. 4. În tabloul „iadului”, în loc de „suflete” descărnate sunt fiinţe cu mădulare trupeşti. Bogatul şi-ar fi ridicat „ochii”… Un suflet n-are mădulare materiale ca ochiul. Şi nici „deget” de muiat, şi nici „limbă” de răcorit! (Luca 16,23-24). Și apoi, cum ar putea o picătură de apă pe limbă să răcorească pe cineva aflat in iad? 5. Dar cea mai mare absurditate abia urmează: imaginează-ţi că eşti mântuit şi că îţi petreci veşnicia undeva într-un loc plin de soare şi seninătate. Şi, în timp ce-ţi acordezi lira, te izbeşte un cor de urletele din stânga. Ah, la numai doi paşi de tine e chiar iadul… 6. Apoi Avraam nu este în cer. Isaia afirmă: „Avraam nu ne cunoaşte” (Isaia 63,16; vezi şi Eclesiastul 9,5-6.10). „Avraam… n-a primit ce îi fusese făgăduit, ca să n-ajungă el la desăvârşire fără noi” (Evrei 11,13.39-40). Faptul că Dumnezeu se numeşte „Dumnezeul lui Avraam” este doar în virtutea învierii (Luca 20,37). 7. Apoi Biblia zice că morţii dorm, buni şi răi, Lazări şi bogaţi deopotrivă: „Cel mai mic ºi cel mare sînt tot una acolo, ºi robul scapã de stãpînul sãu” (Iov 3,18-19); „bogatul… şi săracul… amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi” (Iov 21,23-26). Atunci oare de ce foloseşte Isus Hristos aceste elemente absurde? Răspunsul ni-l aduce istoria. Ea consemnează mentalitatea iudeilor din timpul Domnului Isus. Aceştia credeau EXACT povestea cu „sânul lui Avraam”! Iată câteva extrase din literatura vremii: „Hadesul are 2 încăperi, una pentru buni, alta pentru răi” (2 Ezra 4,41); „Nelegiuiţii sunt chinuiţi în cealaltă încăpere” (Talmud Erubim); „Drepţii sunt primiţi în hades de Abraam, Isaac şi Iacov”. (4 Macabei 13,17); „Aici stau în poala lui Avraam” (Talmud Kiduşin 72); „Cei buni şi cei răi se pot vedea şi pot chiar comunica între ei…” (Midraş, la Eclesiastul 7,14) Răspunsul istoriei este uimitor. Cum de s-a putut produce în crezul iudeilor un salt atât de imens, de la credinţa biblică curată la fantezii absurde de-ale grecilor? Din nou Istoria are cuvântul: în secolul II înainte de Hristos, când Sfânta Scriptura a Vechiului Testament în ebraică a fost tradusă în greacă, traducătorii s-au oprit la cuvântul „şeol” (mormânt). Cu ce să-l traducă? Nu exista nici un cuvânt în greacă care să redea noţiunea de „mormânt” decât cuvântul „Hades”. Pentru evrei, „şeol” însemna pur şi simplu „mormântul”, un loc în ţărână (Psalm 90,3; Ezechiel 31,14), pentru odihnă inconştientă (Iov 3,17-19), ţară a întunericului şi a haosului (Iov 10,21.22), un loc al viermilor (Iov 17,13-16), şi al tăcerii (Psalm 115,17),. Pentru greci însă, „hades” însemna cu totul altceva: era un loc subpământean unde era stocate sufletele descărnate ce posedau totuşi însuşirile oamenilor vii (!?). Dar cu timpul, nu s-a putut evita importul unei alte filozofii despre moarte. Căci odată cu „camionul” (cuvântul în sine) au importat şi „încărcătura” (sensul lui grecesc), aşa că cele 2 concepte au fost amestecate în gândirea populară. Iar morala? Orice parabolă sau pildă există pentru „morala” ei, pentru învăţătura pe care o ilustrează. Raportând pilda fantastică la tema „pedepsei”, învăţătura pe care Mântuitorul o dă este radicală: „Au pe Moise şi pe prooroci, să asculte de ei.” Şi: „Dacă n-ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” (Luca 16,29.31). La „Moise şi prooroci”! Cu alte cuvinte, înapoi la Scriptură! Din nou, Iisus arată spre Scriptură ca fiind cea mai înaltă autoritate în materie de credinţă şi doctrine; şi o recumandă ascultătorilor ca fiind ghidul sigur pentru salvare!

3 COMENTARII

  1. Greu de priceput pentru un om atata maretie cata implica planul lui Dumnezeu. Uneori e mai durereroasa pierderea definitiva, vesnica, a cuiva, decat constiinta ca mai exista chiar si intr-o vesnica suferinta. Cred ca omul prin dorinta de a cunoaste binele si raul s-a departat de absolut, adica de Dumnezeu, asa cum sta scris in Geneza. Acuma moartea in lumea noastra este pacatul absolut. Criminalul merita sa fie pedepsit! Ok, dar Iuda nu a omorat pe nimeni, doar a tradat, sigur nu echivaleaza cu moartea lui Isus? Irod doar a fost invidios pe noul posibil imparat, ce a declansat invidia lui? Orice pacat care dispune de un autor bine infipt in autoritatea lumeasca este declansator de moarte. Deci comparatia cu un betiv care poate fi la un moment dat sub influenta alcoolului si face un accident cu victime, deci un betiv comparat cu un criminal = acelasi lucru. Dumnezeu este Cel care poate ierta in final prin cainta noastra. Parca in Epistola lui Iacov intalnim faptul ca vinovatul de incalcarea unei singure porunci se face vinovat de incalcarea tuturor! Dar sa revenim! Ajunsi iarasi la sursa din care am plecat, adica la Absolut, la Dumnezeu, de aceasta data in unitate prin fiinta, caci Dumnezeu s-a fiintat pe Sine si a luat trup ca sa fim fii si una cu El, vom ajunge si la cunostinta absoluta, adica ce ma motiveaza sa fac ce fac? Ambitia personala ca stiu ca pot convinge, dorinta sincera de a face bine aproapelui, pentru ca un Dumnezeu iubitor ne-a infratit pe toti in El. Adevarul despre noi toti il vom cunoaste in absolut, in Hristos doar, care e Adevarul Absolut, in Dumnezeu care e vesnic. Despre Rai stim ca inseamna compania vesnica a lui Dumnezeu, dar ruperea de Dumnezeu este insusi iadul! Ce este omul fara dragoste, lumina, bunatate, compasiune si toate celelalte derivate: un mare iad!

  2. In plus, pe noi nu focul si pucioasa ne mistuie existenta la propriu, ci propriile noastre alegeri care se transforma in regrete, in cautari, dar Dumnezeu zice: Iata, stau la usa si bat! Dar noi suntem prea preocupati cu ambitiile personale!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here