Credite

PREZENTATOR Attila Peli
PRODUCATOR Hope Discovery
GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu / AVAMUV
ILUSTRATOR Sorin Ilie
TEXT Attila Peli; Lucian Cristescu
REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021
[/expand]

Transcript

Pe parcursul experienței mele creștine m-am întâlnit adesea cu această întrebare: Biblia sau Tradiția? Simplu fapt că ne lovim atât de des de această dilemă, ne spune deja ceva. Acum câtiva ani am avut o colegă extrem de atasată de tradițiile bisericești.
Vezi mai mult

Evident, între noi a început un dialog pentru a înțelege dacă suntem pe același drum. Cu cât avansam discuția mai mult, cu atât prăpastia dintre noi creștea. Într-un final am pus o întrebare care se conturase cumva în urma discuțiilor: ”Dacă ai fi convinsă că Dumnezeu prin Biblie îți spune să o iei într-o parte și tradiția bisericească să o iei în partea opusă, ce ai alege?”. Răspunsul ei a fost sec și dezarmant ”Aș merge pe unde îmi zice Biserica”.  

 

Iar ea este doar un exponent al unui fenomen de masă, care este prezent nu doar în România, ci peste tot în lume, măcar că fiecare nație are tradițiile ei religioase distincte. Și toate, chiar dacă sunt contradictorii de la un popor la altul, sunt considerate sfinte. De asemenea, este ușor observat că acest conflict, între Biblie și Tradiție, polarizează: cei care se țin de tradiție se ascund în spatele autorității Bisericii și pun Biblia deoparte, iar cei care au descoperit Biblia se depărtează de datinile bisericești și de autoritatea bisericească care le susține. 

Biblia relatează mai multe episoade în care Însuși Isus s-a lovit de datini, de tradiție, și de autoritatea religioasă care le susținea. Într-unul din ele: ”niște farisei și niste cărturari din Ierusalim au venit la Isus și I-au zis: „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă.” Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre? Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” și: „Cine va grăi de rău pe tatăl sau pe mama sa să fie pedepsit negreșit cu moartea.” Dar voi ziceți: „Cine va zice tatălui sau sau mamei sale: „Ori cu ce te-aș putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este ținut să cinstească pe tatăl sau sau pe mama sa. Și ați desfiintat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. Fațarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învățand ca învățături niște porunci omenești.” (Mat 15.1-9)

Câteva aspecte sunt extrem de important de remarcat. În primul rând, spălarea mâinilor despre care vorbeau fariseii era una de natură rituală, religioasă, nu una sanitară. În al doilea rând, Isus îi confruntă cu cerințele Scripturilor, ale Poruncilor lui Dumnezeu, pe care le pune în opoziție cu tradiția lor religioasă. 

Apoi, Isus spune că este mai puțin important dacă intenția este bună, precum a celor care dedicau lui Dumnezeu ceea ce erau datori să dea părinților, atâta timp cât se încalcă Cuvântul explicit al lui Dumnezeu. Concluzia Lui ” Degeaba Mă cinstesc ei, învățand ca învățături niște porunci omenești”, ar trebui să răsune și astăzi puternic în urechile noastre. 

 

Pentru că, în difinitiv aceasta este tradiția pe care o condamnă Isus: o sumă de învățături omenești, date din generație în generație, care au intenții bune, dar care încalcă în mod explicit Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, și care pun poveri nenecesare pe sufletele oamenilor în căutare de Dumnezeu. Scopul? Ca și în pasajul Biblic amintit mai devreme, prin pârghia tradițiilor, liderii religioși pretind ascultare din partea oamenilor pe temeiul unor deziderate bune: apărarea identității, unitatea în credință, siguranța nației, prezervarea ierarhiei și evitarea haosului. Până la urmă nu acesta este discursul tradiționaliștilor de azi? 

La puțin timp după Cinzecime, Apostolii Petru și Ioan sunt prinși predicând și vindecând bolnavi pe străzile Ierusalimului și sunt aruncați în temniță. Preoții se adună pentru o consfătuire și, conduși de aceleași intenții bune, spun lucruri greu de crezut: ” „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui. Dar, ca sa nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” (Fapte 4.16). Așadar în loc să fie cutremurați de faptul că Isus continua să facă minuni, acum prin ucenicii Lui, ei, plini de aceleași intenții bune vizavi de prezervarea religiei lor naționale, poruncesc ca adevărul să fie îngropat. Însă cei doi Apostoli, dau un răspuns care ar trebui să fie și răspunsul meu și al tău atunci când ne confruntăm cu această problemă: ”Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu” (Fapte 4.19)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here