Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Stefan Pavel;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Aritina Barbulescu, Cristian Magura, Cristina Cuncea, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

Credibilitatea unei opere al cărei original a dispărut se verifică prin „testul bibliografic” care constă în trei examinări:

(1) Numărul de cópii existente. Există peste 5.800 manuscrise grecești (integrale sau doar fragmente) plus peste 10.000 manuscrise latine și peste 9,300 de manuscrise traduceri în alte limbi vechi: siriacă, slavă, coptă, etiopiană, armeană și gotică.
Vezi mai mult

(2) Timpul scurs dintre original și copia existentă. Iată:

  • P52 (papirusul J. Rylands) – datează din 115-135 d.Hr., la câțiva ani după original;
  • P66 (papirusul Bodmer) – din 150-200 d.Hr., o copie integrală a evangheliei după Ioan;
  • P45 și 46 (papirusurile Chester Beatty) – din 250, conține aproape întreg Noul Testament;
  • Codex Vaticanus – din 325– conține tot Noul Testament, cu câteva pagini lipsă.

În contrast, iată raportul privind cópiile lucrărilor clasice:

Autorul Data scrieriiCea mai timpurie copieDistanța dintre original și copieNumărul de copii în greacă
Homer (Iliada)800 î.Hr.400 î.Hr.500 ani643
Sofocle440 î.Hr.1000 d.Hr.1400 ani193
Herodot430 î.Hr.900 d.Hr..1300 ani8
Euripide420 î.Hr.1100 d.Hr.1300 ani9
Tukidide400 î.Hr.900 d.Hr.1300 ani8
Aristofan400 î.Hr.900 d.Hr.1200 ani10
Platon350 î.Hr.900 d.Hr.1200 ani7
Demostene350 î.Hr.1100 d.Hr.800 ani8
Aristotel330 î.Hr.1100 d.Hr.1400 ani49
Suetoniu125 d.Hr.950 d.Hr.800 ani8
Pliniu 113 î.Hr.850 d.Hr.750 ani7
Tacitus100 d.Hr.1100 d.Hr.1000 ani20
Cezar44 î.Hr.900 d.Hr.1000 ani10
Noul Testament50-100 d.Hr.130 d.Hr.mai puțin de  100 ani5.800

 

(3) Gradul de acuratețe a cópiilor existente.

Într-adevăr, există 400.000 de diferențe textale. Dar ceea ce Ehrman nu spune este că:

(1)  în cele 400.000 de variante, el include repetările uneia și aceleiași „greșeli” / variante ce apare în copiile de mai târzii ale copiei defecte. În loc de a le numi „variante”, el le numește „cópii”, ceea ce este incorect. Apoi:

(2) 70% din toate aceste diferențe sunt variante de scris. De exemplu, prin transliterarea numelui ebraic „Ioan”, unii l-au scris: Ioannes, alții Ioanes (cu un singur n). Alteori cuvântul a fost scris în două pronunții diferite, ca: „ornis” în loc de „ornix” (= pasăre). E ca și când în loc de „aici”, ai scrie „aci”. Variantele nu afectează conținutul.

(3) în peste 500 de locuri, cuvintele dintr-o propoziție sunt doar inversate: în loc de „auton koinonoi” (= ai lor tovarăși), o variantă scrie „koinonoi auton” (= tovarășii lor); sau „Hristos Isus” în loc de „Isus Hristos”.

Aceste trei categorii de variante constituie 95% din toate diferențele. Restul de 5% include:

(4) adăugarea sau omiterea unei litere, care schimbă conținutul, și uneori și sensul frazei. De exemplu, în 1 Tesaloniceni 2:7, Pavel scria „Ne-am arătat epioi (= blând) între voi”, iar o variant textuală sună: „Ne-am arătat nepioi (= copilași) între voi”. Sensul frazei nu este alterat.

(5) interpolarea, după scrierea cópiei, a unor cuvinte sau paragrafe inexistente în manuscris. Celebra Comma Johanneum (= fraza lui Ioan) 1 Ioan 5:7 este o „declarație doctrinală” privind Sfânta Treime, care nu apare în nici un manuscris grecesc, ci doar într-o traducere latină din secolul IV d.Hr. Este adevărat că versetul este o interpolare, care însă nu schimbă cu nimic doctrina Sfintei Treimi, afirmată în alte pasaje.

În privința Vechiului Testament, descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, în 1947, a dovedit stabilitatea textului biblic de-a lungul mileniilor și a înlăturat orice dubiu privind acuratețea textului existent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here