Credite

PREZENTATOR Lucian Cristescu
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Diana Ivan;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Gabriel Brasov
TEXT  Lucian Cristescu
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Daniel Scripcariu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

Lângă Eremononville, în nordul Franței, există un parc frumos, pe „Insula Plopilor”. De peste 200 de ani, insula este un loc de pelerinaj. Nenumărați visători și oameni de cultură,  ca Maria Antoaneta, Napoleon, Benjamin Franklin, Robespierre…  vin să se reculeagă la cavoul „celui mai mare filosof din ultimele trei secole”. Este Jean Jacques Rousseau – în ochii lui Schiller: „un suflet ca cel al lui Hristos”; iar după Kant „o sensibilitate de o perfecțiune neegalată”.
Vezi mai mult

Gândirea sa a dat aripi vizionarilor. Lucrarea sa de căpătâi: „Contractul Social”, a constituit „Biblia Revoluției Franceze”. Impactul său a fost atât de uriaș, încât, în 1794, în plină Revoluție, la numai 16 ani după moarte, cenușa lui a fost reînhumată în Panteonul francez.

Schimbă 13 meserii și duce o viață dezordonată, dependent de ospitalitatea unor doamne singure. Cititor asiduu, norocul îi surâde la 30 ani când, la Cafeneaua „de la Regeance”, îl întâlnește pe iluministul Denis Diderot. Descoperindu-i talentul, Diderot îl îndeamnă să scrie. Curând este înconjurat de literați și aristocrați. Cu vântul în pânze, Rousseau sclipește prin… excentriciți… În volumul „Confesiuni”, își etalează savuros blestemățiile: furturi, minciuni, imposturi, episoade rușinoase, escrocherii grosolane. Din calvinist, se convertește la catolicism, ca să-i fie pe plac metresei. Apoi, când e izgonit din Franța, se reconvertește la calvinism, pentru un adăpost în Geneva. Deși pretindea că este cel mai iubitor tată, pe toți cei 5 copiii ai săi, Rousseau îi abandonează pe treptele orfenlinatului. „Știu prea bine – scria el – că niciun tată nu este mai afectuos decât mine…” „Dar cum aș fi putut dobândi liniștea interioară necesară operei mele, cu odaia plină de gălăgia copiilor…”  . Orgoliul său gigantic îl face s-o rupă cu  toți prietenii: cu Diderot, Voltaire, David Hume… Nu suportă să fie contrazis: „Am spus adevărul. Dacă cineva are cunoștință de fapte contrare celor spuse de mine, chiar dacă acestea ar fi dovedite de 1000 de ori, nu sunt decât minciuni și impostură…”

De vină e numai… „societatea  rea”. „Omul, în sine, e bun de la natură. Societatea îl strică!” Acest panseu devine axa filosofiei pe care Rousseau își construiește mărețul „Contract Social”. Soluția răului – e una singură: răsturnarea orânduirii existente și instaurarea suveranității poporului prin crearea unui stat totalitar, care va exercita „Voința Generală”. „Vox populi, vox dei”. În noul cadru, oamenii își vor ceda toate libertățile statului, iar statul „îi va forța să devină liberi”.

Intelectualii francezi îi citesc cartea și sunt exaltați. Jean-Paul Marat își reformează viața „după preceptele lui Rousseau”. Robespierre îl divinizează. „Voința Generală” devine steagul revoluției. Louis de Saint Just, cel mai sângeros dintre iacobini, îl predică în Convenția Națională… și conchide: „Trebuie să pedepsim nu doar trădătorii, ci pe toți cei ce nu sunt entuziaști pentru „Voința Generală”.  Adunarea națională votează: „Legea este expresia VOINȚEI GENERALE”.

Dar ce e „Voința generală”? Întrucât… fiecare o înțelege cum vrea, revoluționarii se încrâncenează unii contra altora. Rând pe rând cad sub ghilotină: Roialiștii, Herbertiștii, Dantoniștii, Girondinii, Montagnarzii… Timp de 4 ani, ghilotina lucrează non-stop… Execuțiile trebuie programate din timp. În 1794, „domnia terorii” decapitează peste 40.000. Alți 300.000, bărbați și femei, înfundă temințele. Țărani și orășeni nemulțumiți sunt înecați sau uciși cu tunul. Națiunea se cufundă într-o totală anarhie.

Dar visele au un sfârșit. Dictatura unui singur om înlătură „voința generală”. În noiembrie, 1799, Napoleon se declară împărat.  După care scrie:

Idealul rousseauist „libertate, egalitate, fraternitate” este înălțător, fapt pentru care încă mai fascinează pe contemporani. Păcatul lui însă constă într-o eroare fundamentală. Cum „fraternitate”, fără un… Tată?. Odată ce gloatele au urlat: „Zdrobiți pe Infamul” adică pe Isus…, odată ce Dumnezeu a fost scos din ecuație, rezultatul nu putea fi altul decât cel prezis de Biblie:

„Popoarele se ostenesc pentru foc, și neamurile se trudesc degeaba.” (Habacuc 2:13)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here