Credite

PREZENTATOR Attila Peli
PRODUCATOR Hope Discovery
PRODUCATOR EXECUTIV Andrei Badulescu
GRAFICA/ANIMATIE Andrei Badulescu/AVAMUV
ILUSTRATOR Andrei Ventel;
CAMERA Daniel Scripcariu
MUZICA  Mihai Pitan
TEXT  Attila Peli
REGIA  Attila Peli
Vezi mai mult

DESIGN SUNET Andrei Badulescu
EDITARE Attila Peli
MULTUMIRI Irina Anghel, Florin Ghetu, Flavia Peli, Mihai Bolonyi, Costin Banica, Petrica Cristescu
COPYRIGHT SPERANTA TV 2020

Transcript

Se dezvoltă rapid astăzi, un curent religios, numit Ecumenism, care are și susținerea secularilor. El  își dorește unirea religiilor cu scopul de a crea o lume mai bună, fără conflicte. Și pentru că este un deziderat atât de ambițios, trebuie să se înceapă cu un pas mai mic, mai ușor de realizat: unirea tututor creștinilor, folosindu-se de cuvintele lui Isus ”ca toți să fie una” (Ioan 17.21).
Vezi mai mult

Istoria laică ne descrie destul de clar motivațiile din spatele marilor războaie. Oamenii nu s-au angrenat în conflicte având motivație religioasă, ci exact pe dos: și-au dorit bogațiile și teritoriile altor neamuri și când au plecat la război și-au luat și dumnezeul lor cu ei, ca să se ”asigure” ca vor câstiga. Toate marile imperii au fost clădite pe dorința omului de a domina și de a dispune de ceialalți oameni. Chiar și războaiele catalogate ca fiind religioase, cum ar fi Cruciadele sau războaiele catolicilor împotriva protestanților au fost motivate în special tot de dorința de dominare și de jefuire a celorlalți. Religia a fost, în unele cazuri, doar pretextul, însă motivația a fost una ancorată în ambiții personale și realități pecuniare. Iar istoricii au documentat destul de bine toate acestea. Cine pune pe seama religiei războaiele din istorie, este ori ignorant, ori malițios.

Biblia descrie dezaprobator această dorință a omului de a domina și de a supune alți oameni. De fapt, când mama fiilor lui Zebebei îi cere lui Isus, ca acestia să fie mai mari peste ceilalți ucenici, El spune: „Știți că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea sa fie mare între voi să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea sa fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumparare pentru mulți” (Mat 20:25-28).

Dominația asupra celorlalți nu are ce căuta printre motivațiile unui credincios adevărat, care pretinde că îl are ca model pe Isus. În plus, istoria ne arată altceva, mai interesant, pe acest subiect. Timp de multe secole, Europa a avut o singură religie, care nu a împiedicat ca omenirea să treacă prin cea mai neagră perioadă din istoria ei – Evul Mediu. Apoi creștinismul s-a scindat în cel răsăritean ortodox și cel apusean catolic. De frica de a nu se produce și alte schisme și de a-și pierde mai mult dominația, biserica, în special cea apuseană, s-a folosit de cele mai odioase metode pentru a o ține unită. Și toate acestea ascunse sub frumoasa rugăciune a lui Isus: ”Mă rog ca toți să fie una” (Ioan 17:21). Însă nu trebuie să mergi prea departe în text, pentru că în același verset Isus clarifică: ”Mă rog ca toți să fie una, cum Tu Tată ești în Mine și Eu în Tine” (Ioan 17:21). Adică unirea nu se face cu forța, nici măcar cu manipulare psihologică, ci unitatea creștină este o unitate de profunzime, asemenea unirii Fiului cu Tătal, în același gând, în aceeași simțire, și mai ales, spune Isus în același pasaj, în Adevăr: ”Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este Adevărul” (Ioan 17:17).

Lipsa de unitate din creștinism este o consecință a prăpastiei adânci dintre diversele întelegeri ale învățăturilor fundamentale, prăpastie care nu va putea fi trecută printr-o abordare superficială. De acea, această unitate propusă de ecumenici este una de suprafață și nu are bazele pe care Isus le-a pus unității între credincioși: Cuvântul Scripturii, Adevărul. Ce este și mai fascinant este că tocmai Biblia vorbește de o astfel de unire de suprafață la sfârșitul timpului, impusă prin manipulare și apoi prin forță. În cartea Apocalipsei în capitolul 13 ni se descrie o religie globală, sub conducerea unei puteri religioase căreia ”toți locuitorii pământului i se vor inchina, toți aceia al căror nume nu a fost scris, de la întemeierea lumii, în care vieții Mielului” (Apoc 13:8). Chiar dacă pasajul este complex, când îl vei citi, vei descoperi o idee extrem de clară: acestă nouă religie globală nu este drumul spre rezolvarea problemelor omenirii, ci spre prăpastia finală a istoriei. Și dacă ne gândim este numai normal: pentru că, așa cum spune zicala, puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod desăvârșit. Iar religia nu face nici o excepție de la această regulă. Dacă puterea religioasă se va centraliza pe baze greșite și nu pe adevăr, Biblia ne spune că ne vom întoarce la metodele Evului Mediu.

Soluția lui Isus este alta: întâi ne naștem din nou, cu o inima care nu-și dorește să domine și să controleze pe ceilalți, ci dimpotrivă dorește să le slujească în adevăr, și doar apoi putem să vorbim de unitate. Până atunci, este mai bine, pentru toți, să rămânem segregați, pentru că unitatea în minciună este mai rea decât divizarea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here