Credite

PREZENTATOR Nicolae Ionescu
PRODUCATOR Hope Discovery
GRAFICA/EFECTE VIZUALE/COMPOZITARE Andrei Badulescu  / AVAMUV
ILUSTRATOR Sorin Ilie
TEXT Lucian Cristescu; Nicolae Ionescu
REGIA Attila Peli
COPYRIGHT SPERANTA TV 2021

Transcript

Dacă un observator ceresc – un… extra-terestru, să zicem – ar întreba pe un purtător de cuvânt al Terrei: „Care e lucrul cel mai reprezentativ al speciei umane?”, revista The New York Times (6 iulie 2003) i-ar răspunde printr-un singur cuvânt: „Război”. Din cei 3.400 ani – de la Moise încoace – omenirea n-a avut decât 268 de ani de pace deplină – nici 8%. Doar pentru secolul trecut, estimarea cea mai modestă a numărului victimelor războiului urcă la 110 milioane.

.Vezi mai mult

Paradoxal, deși tehnica de luptă a atins cote ultra-sofisticate, capabile să nimicească o națiune întreagă de la mare distanță, omenirea se află în cea de-a 8-a decadă fără vreun război internațional major. De la 6 războaie pe an – cât erau în 1950, s-a ajuns în 2000 la 1 pe an. 

Răul însă n-a dispărut. Doar și-a mutat veninul la firul ierbii. Și în loc să diminueze, a căpătat dimensiuni globale. 

Tulburările civile, inexistente în Evul Mediu și rare în modernism, au crescut în ultimele decade cu 250%. În 2011, occidentul înregistra 19 demonstrații de violență. În 2019, însă, numărul ajunsese la 70. 

La fel de rău, dar mai perfid, terorismul se infiltrează în zonele de conflict religios sau ideologic. În 2019, 63 de țări înregistrau victime de pe urma acestui război hibrid. Mediatizarea atacurilor teroriste le servește de minune rebelilor, prin diseminarea nesiguranței și anxietății, fapt ce le potențează imaginea.

Mai este „războiul rece”, dar nu cel de la nivel statal, ci al relațiilor mărunte, interumane. Competiția tot mai acerbă de pe toate planurile: economic, social, dar mai ales psihologic, a înlocuit fața umană a lumii cu chipul junglei: toți contra tuturor. Lumea se deteriorează!

Mă întreb: Cui folosește conflictul fratricid? De ce suntem conflictogeni, când secerăm doar necazuri? Există vreo genă a războiului? Da… Și Nu… „Nu”, pentru că agresiunea și violența sunt hiperbolizate prin mediu și… „media”. „Da”, pentru că omul este virusat de „mama relelor”, egoismul – adevăratul perpetuum mobile al competiției, ambițiilor, instinctului de dominare. Ca să fie și clar că sămânța crimei încolțește din atitudini psihologice mult prea comune, Isus adaugă Poruncii Decalogului – ”Să nu ucizi” (Exod 20:13) -, o limitare dincolo de fapta în sine: „Aţi auzit că s-a zis: ‘Să nu ucizi’. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii” (Matei 5:21-22). 

Dacă stai să te gândești, mânia, la rândul ei, este tot doar un efect, consecință al neîmplinirii. Acolo unde omul nu primește „oxigenul sufletului”, dragostea, acolo se produc frustrări, ale căror manifestări iau formele urii și răutății. Ei bine: Dacă există un loc în lume unde se vindecă ura, mânia, frustrările, acesta ar trebui să fie familia. Din nefericire, în secolul XXI, 30% din femeile lumii și 50% din copiii lumii, conform statisticii ONU, suferă de abuz și agresiune familială. Te mai miri atunci de amploarea degradării condiției umane? 

Ciudat e că trendul urii și violenței este direct proporțional cu progresul civilizației, când noi ne-am aștepta să fie invers. Explicația este că pe măsura creșterii bunăstării materiale, febra competiției și a posesiunii îl cuprinde pe omul egoist, până acolo încât bestia din lăuntru își arată colții. 

 Cu 2.000 ani în urmă, vorbind despre vremurile din urmă, Isus a proiectat imagini din scenariile actuale : „Se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții. Fratele va da la moarte pe frate-său, și tatăl pe copilul lui. Copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî.” (Matei 24:10;  10:21). Isus descrie o societate nu mai puțin violentă, ci una în care violența inundă chiar și cele mai sacre spații intime, cele dintre frați și surori, părinți și copii … în ciuda civilizării omului.

Porunca „Să nu ucizi” (Exod 20:13) ne vizează deopotrivă pe toți. Nu este altă cale de a scăpa din trendul pustiitor, decât întoarcerea la sursa iubirii, la Dumnezeul păcii. „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5:9). Pentru că oamenii nu se vor lecui de violență prin civilizare, ci prin umplerea golului din sufletul lor. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here